Descarca

- Furosemidul (diuretic de ansă, puternic) acţionează rapid şi se asociază de
obicei diureticelor economisitoare de potasiu. Doza zilnică este de 40-160
mg/zi (1-4 tb/zi), în general una sau două tablete fiind suficiente.
- În alte cazuri, spironolactona se administrează zilnic, iar furosemidul la două
zile. Se vor urmări diureza zilnică (ce trebuie să fie de cel puţin 1500 ml pentru
a fi eficientă), greutatea corporală şi dozarea la două zile (pe perioada
spitalizării) a sodiului şi potasiului urinar. Astfel, o eliminare de sodiu zilnică
de peste 100 mEq este de bun augur, mai ales cu o eliminare redusă de potasiu
(sub jumătate din sodiul eliminat). Doza de diuretic se poate adapta după
volumul ascitei, diureza zilnică şi pierderea ponderală zilnică.
C. Paracenteza
O alternativă la terapia diuretică o reprezintă paracenteza terapeutică. Ea se adresează
în general cazurilor cu ascită mare (unde, pentru „uscarea” pacientului, ar fi nevoie de
un timp îndelungat) sau cu ascită refractară la terapie (diureza sub 1000 ml/zi în ciuda
unei terapii diuretice susţinute). Paracenteza terapeutică constă în evacuarea zilnică sau
la 2 zile a aproximativ 5 litri de ascită. Alţi autori recomandă evacuarea completă a
ascitei prin paracenteză într-o singură şedinţă.
Pentru a evita hipovolemia, cu hipotensiune şi ischemie renală, ce poate apărea după
paracenteză, se recomandă administrarea de albumină umană desodată (8 g pentru un
litru de ascită evacuată), plasmă sau soluţie expander (Dextran 70-500 ml). Paracenteza
terapeutică reprezintă o soluţie terapeutică eficientă, ieftină şi, dacă este utilizată cu
discernământ, de bună valoare.
D. Şunturi chirurgicale sau nechirurgicale:
În cazul ascitelor refractare (care, la doze maxime de 400 mg spironolactonă/zi+
furosemid 160 mg/zi, au diureza foarte mică), în afara paracentezelor evacuatorii se pot
utiliza şunturile:
- Şunturi peritoneo-venoase Le-Veen (puţin utilizate din cauza riscului de coagulare
intravasculară diseminată).
- TIPS (trans jugular portosistemic shunt). Această ultimă şi modernă tehnică
intervenţională asigură rezolvarea ascitei sau pleureziei refractare la terapie.
4 . In f e ctarea a s citei şi peritonita bact eriană spontană (P BS)
Aceste două complicaţii apar în până la 10% din bolnavii cu ciroză decompensată vascular.
Tabloul clinic nu este zgomotos, dar adesea poate provoca apariţia encefalopatiei sau
agravarea bruscă a evoluţiei bolii. PBS are origine de obicei intestinală, bacteriile gram
negative traversând peretele intestinal, cel mai frecvent fiind E coli, Klebsiella. PBS este o
complicaţie care apare la pacienţii cu ascită şi reprezintă infecţia lichidului în absenţa unei
cauze provocatoare (paracenteză, intervenţii chirurgicale).
Diagnosticul se pune prin cultura pozitivă sau numărul crescut de leucocite (> 500/ml) sau
peste 250 polimorfonucleare/ml. Foarte adesea cultura din ascită este negativă,
diagnosticul punându-se pe creşterea celularităţii în lichidul de ascită.
Clinic, pot apărea febra, frisonul, alterarea stării generale, dar, uneori, lipsesc complet, mai
ales la persoanele tarate.
Peritonita bacteriană spontană (PBS) este o boală cu mortalitate mare (dacă nu este tratată).
De aceea, la punerea diagnosticului, tratamentul va începe cât mai rapid.
Tratament
Se preferă cefalosporinele injectabile de generaţia a-III-a: cefotaxim 2 g la 6-8 ore sau
ceftriaxon 1 g la 12 ore i.v. În cazuri cu o cultură pozitivă din lichidul de ascită, tratamentul
va fi condus după antibiogramă. Terapia este în general pentru 7-14 zile.
93