Obiectivele tratamentului sunt: - Îndepărtarea agentului etiologic (alcool, virus); - Oprirea evoluţiei; - Menţinerea stării de compensare şi inactivitate a cirozei; - Prevenirea decompensărilor şi a complicaţiilor; - Tratamentul complicaţiilor atunci când apar. Astfel, putem grupa tratamentul cirozei hepatice în cinci grupe: Măsuri de ordin general A. Igieno-dietetice – aplicabile tuturor cirozelor indiferent de etiologie. - Repausul este necesar în cirozele decompensate şi în cazul apariţiei complicaţiilor. Pacienţii cu ciroze compensate îsi pot desfăşura activitatea, cu evitarea eforturilor exagerate. Repausul postalimentar în clinostatism poate fi indicat după masa principală. - Alimentaţia este în general normală, trebuind să fie normocalorică (pentru evitarea denutriţiei). Restricţii apar în privinţa consumului de alcool, proteine, lichide şi sare: - Alcoolul este interzis în orice formă de ciroză. - Consumul de proteine la cirotici fără encefalopatie este de 1g/kg corp/zi; la denutriţi fără encefalopatie cantitatea poate creşte, iar în caz de encefalopatie uşoară sau medie se reduce la 20-40 g/zi şi se exclude în encefalopatiile severe. În cazurile cu malnutriţie este indicată suplimentarea cu preparate de nutriţie enterală. - Consumul de lichide nu va depăşi 1,5-2 litri/zi. - Consumul de sare va fi redus la 2-4 g/zi, mai ales la pacienţii cu ascită. Astfel, în ciroza compensată, pacienţii pot duce o viaţă cvasinormală, dar cu evitarea eforturilor prelungite, repaus fizic mai îndelungat. Alcoolul este total contraindicat. Dieta va fi cvasinormală, cu aport proteic, glucidic, lipidic şi vitaminic normal. Tratamentul cirozei decompensate necesită un repaus fizic prelungit. Se vor trata eventualele complicaţii după schemele descrise mai sus. B. Tratament etiologic. Tratamentul cirozei hepatice poate fi etiologic, atunci când avem o cauză cunoscută: - În cirozele perfect compensate, de etiologie virală, se poate încerca tratamentul antiviral (Lamivudina, Adefovir, Entecavir sau PegInterferon în etiologia B şi PegInterferon + Ribavirina în etiologia virala C). În cirozele virale decompensate, PegInterferonul nu se poate utiliza. În ciroza hepatică decompensată virală B se poate administra lamivudina, adefovir sau entecavir (de preferinţă entecavirul, căci determină foarte rar rezistenţă). - CBP terapia cu acid ursodeoxicolic. - În ciroza autoimună – corticoterapia sau/şi azatioprina (Imuran). C. Tratament patogenic - Corticoterapia. În ciroza autoimună compensată, administrarea de prednison 40-60 mg poate duce la ameliorări semnificative. Terapia se continuă apoi cu azatioprina. Tratamentul cu corticoizi poate fi eficient şi în cirozele alcoolice, mai ales în perioadele de activitate, sau în hepatitele alcoolice acute supraadăugate. - Acizii biliari (10-15 mg/kg corp/zi) sunt indicaţi în cirozele biliare primitive, dar pot aduce ameliorări şi în cirozele alcoolice şi virusale, mai cu seamă în formele colestatice (acid ursodeoxicolic 3x250 mg/zi). 96
- Medicaţia hepatoprotectoare sau troficele hepatice nu modifică evoluţia bolii. - Suplimentările vitaminice îşi găsesc justificarea în cazul deficitelor. Astfel, vitamina K este puţin eficientă, în schimb vitaminele B6, B12 sunt utile la pacienţii cu neuropatie. În anemii megaloblastice se poate administra acid folic. D. Tratamentul complicaţiilor (discutat anterior). E. Transplantul hepatic. 97
Change language