Descarca

Cercetarea virusului D (delta) în prezenţa virusului B este obligatorie, având în vedere
asocierea celor două (virusul D este un virus defectiv, care nu poate exista în afara
infecţiei cu virusul B).
Hepatita cronică cu virus B poate avea două forme:
- forma „e” pozitivă (Atg HBe pozitiv = virus „sălbatic”)
- forma „e” negativă (Atg HBe negativ, ADN HBV replicativ=virus mutant precore).
În ultima vreme predomină forma de hepatită cronică cu virus mutant (în România aprox.
80% din hepatitele cronice B sunt forme „e” negative).
Genotiparea virusului B: principalele genotipuri sunt A, B, C şi D. Genotipul A răspunde
mai bine la interferon, iar genotipul D mai bine la analogi nucleosidici (nucleozidici). În
România predomină genotipul D de virus (aprox. 80%)
Purtătorul non-replicativ de virus B: la subiecţii cu infecţie cronică cu VHB, fără boală
hepatică, unde este prezent numai AgHBs, lipsind replicarea ADN VHB şi AtgHBe, iar
aminotransferazele sunt persistent normale (la fel ca şi celelalte teste hepatice), toate
acestea în condiţiile unei evoluţii asimptomatice, încadrarea se face ca „purtător non-
replicativ” de virus B (vechiul termen era de „purtător sănătos” de virus B).
Stadializarea hepatitei cronice se face prin biopsie hepatică. Aceasta va aprecia stagingul
şi gradingul bolii. Prezenţa marcherului infecţiei cu virus B se face prin coloraţia cu
orceină, care va face ca hepatocitele infectate să aibă aspect de „sticlă mată”.
O alternativă de stadializare poate fi FibroTest/Actitest sau FibroScan sau ARFI.
Tratamentul hepatitei cronice cu virus B
Măsurile generale pentru un astfel de bolnav cuprind un regim de viaţă apropiat de cel
al unui individ normal. Activitatea fizică uşoară (mişcarea) nu va fi contraindicată.
Repausul la pat în mod prelungit nu a dovedit a aduce beneficii. În formele uşoare şi
moderate, bolnavul poate să-şi continue activitatea profesională, mai ales în meserii fără
eforturi fizice deosebite. Se va contraindica în mod absolut consumul de alcool, datorită
efectului sinergic hepatotoxic.
Dieta este apropiată de cea a individului normal, recomandându-se aport suficient de
proteine, vegetale şi fructe. Administrarea de medicamente va fi evitată pe cât posibil,
din cauza efectului hepatotoxic al multor medicamente.
Medicamentele „hepatotrope” nu modifică evoluţia bolii şi nu au efect antiviral. Se pot
folosi: Essentiale forte, Liv 52, Lagossa, Endonal etc. Membrii familiei bolnavilor cu
hepatită B, vor fi vaccinaţi împotriva hepatitei B cu vaccinul Engerix B. Pentru
Engerix B la adult se folosesc 3 doze a 1 ml la 0,1 şi 6 luni, injectarea făcându-se în
muşchiul deltoid. Totodată este obligatorie vaccinarea tuturor persoanelor cu risc pentru
hepatită B: personalul medical, stomatologii, hemodializaţii cronic etc.
Medicaţia antivirală reprezintă la ora actuală baza terapiei în hepatita B, cu interferon
sau analogi nucleozidici (nucleosidici). Aceste terapii sunt indicate în formele replicative
(viremie peste 10.000 copii/ml) de hepatită B (forme infectante şi cu potenţial evolutiv) şi
care au transaminaze crescute. Formele cu valori normale ale transaminazelor răspund de
obicei slab sau de loc la terapie şi nu vor fi tratate, doar când există leziuni histologice
importante.
Obiectivele primare ale tratamentului vizează sistarea replicării sau eliminarea VHB,
precum şi reducerea sau stoparea procesului necroinflamator, prin diminuarea patogenităţii
şi a infectivităţii. Pe termen lung, se urmăreşte prevenirea recăderilor, sistarea evoluţiei
către ciroză şi a progresiei către carcinom hepatocelular.
66