Descarca

Aspecte morfopatologice în ficatul alcoolic
Există trei forme de leziuni histologice hepatice la consumatorii de alcool care sunt şi stadii
histologice majore:
1. Ficatul gras alcoolic este o formă benignă reversibilă produsă de acumularea unor
picături mari de lipide în hepatocite.
2. Hepatita alcoolică cuprinde degenerare vacuolizantă şi necroză hepatocitară,
infiltrate neutrofilice acute uneori fibroză pericelulară, linie sinusoidală şi linie
venulară, precum şi corpii Mallory caracteristici (hialin-alcoolic). Hepatita
alcoolică poate fi reversibilă, dar e o leziune mult mai gravă fiind cel mai important
precursor al cirozei.
3. Ciroza alcoolică cuprinde fibroza în tot ţesutul hepatic, de la spaţiul port până la
venele centrolobulare şi noduli de regenerare.
În continuare vom detalia cele trei forme clinico-histologice ale bolii hepatice alcoolice, mai
puţin ciroza, care va fi discutată într-un capitol aparte.
1. Ficatul gras alcoolic (steatoza hepatică alcoolică) ASH
Lipidele care se acumulează în ficatul gras alcoolic pot proveni din mai multe surse: dietă,
ţesut adipos, sinteza hepatică de novo din glucide.
Sursa care predomină depinde de consumul cronic sau acut de alcool, conţinutul lipidic al
dietei. La alcoolici majoritatea lipidelor din ficat sunt derivate din dietă şi din oxidarea
alterată a acizilor graşi. Acumularea lipidelor pe parcursul consumului cronic de alcool nu
se continuă la nesfârşit, modificările stării redox la nivelul întregului ficat se atenuează pe
parcursul consumului cronic de alcool.
Morfopatologic steatoza reprezintă prezenţa de lipide în mai mult de 5% din hepatocite.
Macroscopic ficatul este mărit, ferm, de culoare gălbuie. Microscopic se vede o creştere a
depunerii lipidice, ulterior putând apărea şi colestaza intrahepatică.
Clinic se observă o hepatomegalie asimptomatică şi uneori stigmate de boală cronică
hepatică precum: contractura Dupuytren, atrofia testiculară, eritem palmar, steluţe
vasculare şi ginecomastie. Ulterior poate apărea astenia fizică, caşexie, febră, anorexie,
greaţă, vărsături, icter, hepatomegalie dureroasă, splenomegalie şi ascită. La majoritatea
dintre acestea fiind asociată şi hepatita alcoolică. O altă complicaţie a ficatului gras
alcoolic este sindromul Zieve, care constă în hiperlipemie, anemie hemolitică, icter şi
dureri abdominale.
Paraclinic se poate observa o creştere a transaminazelor cu un raport AST/ALT mai mare
sau egal cu 2 în mai mult de 80% din cazuri, creşterea gama-GTP. Diagnosticul pozitiv
este unul histologic, evidenţierea imagistică a steatozei făcându-se ecografic.
O formă particulară este steatoza focală, care pune probleme de diagnostic diferenţial cu o
formaţiune tumorală.
Evoluţia şi prognosticul sunt benigne dacă se opreşte consumul de alcool.
Complicaţiile care pot apărea la pacienţii cu steatoză etanolică poate fi moartea subită prin
embolie grăsoasă, sevraj alcoolic sau hipoglicemie.
Tratamentul presupune în primul rând oprirea consumului de etanol, corectarea eventualei
malnutriţii şi aşa numitele medicamente hepatoprotectoare (silimarină şi complexe
vitaminice B în principal) a căror eficienţă este discutabilă.
2. Hepatita alcoolică
Spre deosebire de steatoza alcoolică, în hepatita alcoolică (HA) apare necroza, inflamaţia şi
fibroza. Aspectul cel mai important este predispoziţia injuriei către zona perivenulară. Se
produce balonizarea hepatocitelor, impunerea unui stres oxidant asupra ficatului prin
creşterea ratei de generare a radicalilor liberi de oxigen şi o consecutivă peroxidare lipidică.
80