Descarca

Dezvoltarea şi severitatea esofagitei de reflux sunt condiţionate de prezenţa a 3 condiţii:
- creşterea frecvenţei refluxului;
- creşterea duratei refluxului;
- efectul agresiv al conţinutului gastric pe mucoasa esofagiană.
Tabloul clinic
Este relativ tipic, traducându-se prin regurgitaţii acide sau pirozis cu caracter continuu sau
discontinuu. Simptomele pot fi doar ocazionale, dar uneori cvasipermanente.
Durerea retrosternală sau disfagia sunt destul de rare. Prezenţa acestor două ultime simptome
trebuie să ne facă să ne gândim eventual la o patologie mai severă. Mai rar, în formele atipice,
simptomele pot mima o patologie cardiacă cu durere de tip anginos sau declanşarea unor crize
astmatice.
Pirozisul este senzaţia de arsură retrosternală ce urcă spre gât. Este accentuat de manevre
ce cresc presiunea intraabdominală (aplecarea înainte, ridicarea de greutăţi, culcare imediat
după masă), fiind însoţit uneori şi de regurgitaţii acide Dacă incompetenţa SEI este
majoră, se pot regurgita şi alimente.
Durerea retrosternală pune deseori probleme de diagnostic diferenţial cu patologia
cardiacă. Poate apărea izolat, neînsoţind pirozisul.
Odinofagia (deglutiţia dureroasă) apare în cazul contracţiei spastice a SEI.
Disfagia este definită ca şi deglutiţia dificilă.
Simptomele respiratorii (sufocare, dispnee nocturnă, crize de astm) sau ORL (laringita,
parestezii faringiene, disfonie) sunt datorate regurgitaţiei conţinutului acid refluat şi al
aspiraţiei.
Explorări paraclinice
Investigaţiile necesare pentru evaluarea refluxului gastroesofagian vor cuprinde:
esogastroscopia, ph-metria şi manometria esofagiană. Pe care din aceste teste să le facem şi
când? În încercarea de a nu fi prea invazivi, dar dorind să nu scăpăm leziuni grave, este destul
de dificil a decide mijloacele de diagnostic.
Endoscopia digestivă superioară
În prezenţa unor simptome esofagiene supărătoare, persistente (dar mai ales când avem
durerea sau disfagia) se va efectua eso-gastroscopia.
Ea va releva eventualele leziuni esofagiene (esofagita, stenoza) sau le va exclude. Va pune
în evidenţă totodată o leziune gastro-duodenală asociată sau chiar cauzatoare de simptome.
Prezenţa unei hernii hiatale poate fi evidenţiată. Tot prin endoscopie o leziune descoperită
poate fi biopsiată (punerea în evidenţă a unui epiteliu Barrett).
Consecinţa cea mai tipică a refluxului gastroesofagian este esofagita de reflux care reprezintă
o lezare (denudare) a mucoasei esofagiene, sub efectul refluxului acid sau alcalin.
Severitatea leziunilor endoscopice se apreciază prin clasificarea Los Angeles.
Conform acestei clasificări esofagita poate avea mai multe grade (A-D):
A) Una sau mai multe zone de pierdere de substanţă mai mici de 5 mm.
B) Cel puţin o pierdere de substanţă mai mare de 5 mm, dar neconfluentă.
C) Cel puţin o pierdere de substanţă extinsă între 3 sau 4 pliuri de
mucoasă, dar necircumferenţială.
D) Pierdere de substanţă circumferenţială.
Ph-metria esofagiană cu o durată de 24 de ore (de obicei ambulatorie), este foarte utilă
pentru a descoperi durata refluxului, timpul petrecut de esofagul inferior la un pH sub 4
(acid). Foloseşte totodată la corelarea dintre simptomele clinice şi pH -ul acid, sau
corelează simptomele atipice (dureri presternale, crize astmatice) cu refluxul.
Impedimentele sunt legate de preţul aparatului şi de accesibilitatea lui destul de redusă.
5