Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1

de victime. Comunismul, cu un şef genial, Lenin, adus de nemţi, într-un vagon camuflat, din
Elveţia în Finlanda, în 1917, reuşeşte să infiltreze spiritul de revoltă în toată armata, în
muncitorimea rusă. Marele imperiu ţarist începe să fie şubrezit. Chiar ostaşii care se luptă la
Mărăşeşti, alături de români, de multe ori fug, lasă arma şi îi îmbie şi pe români să dezerteze,
fiindcă n-are rost să se bată, zic ei, pentru capitalişti. Cu toate că am oprit pe germani pe linia
Focşani-Nămoloasa-Galaţi, iată-ne, în toamna anului 1917, în faţa unei Rusii aproape complet
dărâmate, şi cu riscul de a ne regăsi între două focuri.
Deja în martie abdicase ţarul. Cu un guvern socialist în frunte cu Kerenski, se spera un fel de
regim democratic, dar nu s-a putut opri descompunerea. Bolşevicii, deşi minoritari, reuşesc să
ia puterea în Rusia la 7 noiembrie 1917 (25 octombrie pe stil vechi, de unde expresia „Revoluţia
din Octombrie"). Şi încep imediat negocieri între guvernul bolşevic din Rusia şi
Germania. Situaţia micii Românii, care se reducea deocamdată la Moldova, cu tot guvernul
refugiat la Iaşi, aflată între puterea germană şi cea austro-ungară la apus şi revoluţia bolşevică
la răsărit, devenise disperată, în momentul acela Ionel Brătianu îşi dă seama, sau crede, că am
pierdut războiul, cedează locul celor care sunt dispuşi să facă pace cu Germania, mai întâi
mareşalului Averescu, unul dintre eroii războiului, dar care consideră, pe plan militar, că
războiul ar fi pierdut şi că, deci, la fel ca ruşii, trebuie să facem pace cu Germania. Am semnat
armistiţiul la 9 decembrie 1917 (ruşii semnaseră armistiţiul la Brest-Litovsk cu patru zile
înainte).
204
Apoi, după mai multe luni de negocieri, preşedinte al guvernului fiind conservatorul
Alexandru Marghiloman, am semnat pacea la Bucureşti, la 7 mai 1918.
Voi vorbi iarăşi în nume personal, în toate cărţile noastre de istorie scrie că eram absolut siliţi
să încheiem pacea de la Bucureşti, o pace foarte dureroasă pentru români: pierdeam
Dobrogea, în favoarea Bulgariei, şi o întreagă zonă de munte în favoarea Austro-Ungariei;
tratatul cuprindea şi alte clauze extrem de dure pentru ţara noastră, făcând din ea o adevărată
colonie economică a Puterilor Centrale. Or, exista o mică minoritate printre oamenii noştri
politici (dau numai două nume: regina Măria şi Take Ionescu) care erau de părere să nu
cedăm şi, dacă tot trebuie să ne retragem, atunci să ne retragem în Rusia cu mica noastră
armată care era încă întreagă, se luptase bine. Nu era un plan nebunesc, poate că am fi
influenţat chiar viitorul război civil dintre albi şi roşii, din Rusia, în favoarea albilor. Pe de
altă parte, în momentul când noi semnam pacea de la Bucureşti, americanii intrau deja în
război şi, numai după câteva săptămâni de la semnarea păcii noastre, soarta războiului se va
întoarce în favoarea aliaţilor occidentali. Am semnat deci o pace în 1918, la doar câteva
săptămâni înainte ca balanţa să se încline de partea aliaţilor. Din iulie 1918, pe frontul de vest
mai întâi, apoi pe frontul de sud, la Salonic, unde era o armată internaţională sub comandă
franceză, începe dărâmarea celor două imperii centrale; Imperiul Austro-Ungar capitulează la
3 noiembrie 1918, iar Germania la 11 noiembrie, în momentul când armata franceză
înaintează de la sud, cu viitorul mareşal Franchet d'Esperey, reluăm şi noi armele, la începutul
lui noiembrie 1918, aşa încât ne-am găsit din nou alături de aliaţi abia la sfârşitul războiului.
Dificile negocieri de pace la Versailles
Pacea de la Bucureşti din 7 mai 1918 ne-a îngreunat foarte mult sarcina la negocierile
generale de pace care vor începe la castelul Versailles de lângă Paris.
205