Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1

egiunea Satu Mare, rămân stăpâni Habsburgii; Ungaria centrală şi Banatul cad sub
administraţie turcească directă; Transilvania, Maramureşul şi Crişana centrală (regiunea a
primit un timp numele latinesc de Partium) au fost lotul lui Ioan Zâpolya, apoi al fiului său
minor Ioan-Sigismund, însă nu cu titlu de rege, ci numai de principe al Transilvaniei, vasal al
sultanului şi supus unui tribut, ca şi domnii Munteniei şi Moldovei. Transilvania, mai
populată şi mai bogată — şi în plus mai ferită de atacurile turceşti —, a avut în secolele XVI
şi XVII o soartă mult mai bună decât ţările de la sud şi est de Carpaţi, ba chiar se poate spune
că din cauza conjuncturii internaţionale (cum vom vedea) a cunoscut atunci momente de
afirmare politică şi de înflorire culturală — cel puţin pentru cele trei „naţiuni" privilegiate.
105
Protestantismul. Schimbări mari în Europa
Al doilea element, pătrunderea protestantismului, e un fenomen de dimensiune europeană —
şi, mai târziu, mondială, căci o dată cu reforma Bisericii cerută, de Martin Luther începe cu
adevărat o nouă fază în istoria întregii civilizaţii occidentale.
Primele efecte ale mişcării iniţiate de Luther vor fi politice; pe măsură însă ce protestantismul
se va întinde, vor apărea schimbări profunde în mentalităţi, în cultură, şi chiar în economie,
căci s-a putut susţine cu argumente destul de convingătoare că mentalitatea protestantă a jucat
un rol hotărâtor în naşterea capitalismului.
Pe plan politic, mai bine de o sută de ani se vor purta războaie în toate ţările occidentale, mai
cu seamă în Germania şi Franţa, între catolici, care reprezintă încă majoritatea populaţiei, şi
protestanţii care sunt din ce în ce mai numeroşi şi se revoltă împotriva anumitor greşeli ale
papalităţii.
Interesant, din punctul de vedere, să spunem, al filozofiei istoriei, e să vedem că încetul cu
încetul, când se împart între catolici şi protestanţi aceste ţări din Occident, aproape toate ţările
protestante vor fi de origine germanică şi aproape toate ţările de origine latină vor rămâne
catolice. Se poate deci observa că elementul etnic are o anumită greutate, un anumit impact
asupra alegerilor culturale şi religioase pe care le facem. Au fost excepţii, bineînţeles: în
Elveţia, de pildă, există populaţii franco-fone care sunt protestante, iar în Germania o parte
care a rămas catolică, în Bavaria, pe Valea Rinului, dar, în genere, linia de despărţire între
catolicism şi protestantism a avut o bază etnică.
106
Ce se întâmplă când protestantismul ajunge şi în estul Europei? La un moment dat e cât pe ce
să devină protestanţi şi polonezii, în Cehia (unde apăruse cu un veac înainte un mare
reformator, }an Hus, condamnat ca eretic de conciliul de la Konstanz şi ars pe rug în 1415,
ceea ce provocase un lung război civil cu repercusiuni până în ţările noastre) s-a dat o mare
luptă între catolici şi protestanţi. Şi la noi, în Transilvania, elementul etnic va juca un rol
determinant. Astfel, una dintre bisericile protestante, cea luterană, va avea câştig de cauză în
lumea saşilor, iar calvinismul, care se naşte în Elveţia francofonă, iniţiat de un francez,
Calvin, se dezvoltă la secui, pe când mulţi dintre magnaţii unguri rămân catolici; desigur,
masa populară română e ortodoxă. Aşa se face că la mijlocul veacului, în Transilvania
întâlnim patru religii, sau, mai corect, patru ramuri ale creştinismului. Dar iată că apare şi o a
cincea: se răspândeşte în Ardeal o credinţă, persecutată în alte ţări pentru erezie, anume
antitrinitarismul, care refuză noţiunea de Sfântă Treime, în Transilvania, din pricina confuziei
politice, există şi o oarecare lipsă de constrângere. Aşadar, în veacul al XVI-lea asistăm la un
fenomen interesant: Transilvania apare unui observator superficial ca un fel de oază de