Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1

216
S-ar zice că regele Carol i-a adus la putere numai ca să compromită extrema dreaptă, şi cu
prilejul unei noi crize (economico-financiare, plus presiune externă), să dizolve Parlamentul şi
să instaureze dictatura regală (februarie 1938), inventând apoi, la sfârşitul anului, un partid
unic, cu totul artificial, „Frontul Renaşterii Naţionale".
Faţă de toate dictaturile pe care le-am cunoscut mai târziu, s-ar părea azi că dictatura regală a
fost mai puţin dură decât cele ce vor urma: scurta experienţă legionară, dictatura generalului
Antonescu, apoi, mai cu seamă, cei 45 de ani de regim comunist. De altfel, Carol al II-lea, un
an-doi după venirea pe tron, a avut norocul de a profita de o restabilire a situaţiei economice
mondiale, care a avut repercusiuni favorabile şi asupra ţării noastre, astfel încât anii domniei
lui au fost o epocă de relativ progres economic şi o perioadă de mari construcţii în Bucureşti;
se fac de asemeni primele drumuri asfaltate din ţară. Din păcate, acest „boom" economic a
fost umbrit de suspiciunea în legătură cu profiturile ilicite obţinute de anturajul regal, profituri
ilicite de care era acuzată şi amanta regelui, foarte impopulară, Elena Lupescu, pentru care
regele divorţase de regina Elena (din familia regală a Greciei).
Să revenim la soarta legionarilor în timpul dictaturii regale. Aici a făcut regele Carol un lucru
absolut inadmisibil pentru un suveran — şi chiar pentru orice guvernant —: s-a „dezbărat" de
persoana „charismatică" a lui Codreanu prin asasinat. S-a montat (pe când regele era în vizită
oficială la Hitler, în noiembrie 1938) o pretinsă evadare din închisoarea unde Codreanu fusese
închis după un proces politic, şi a fost sugrumat împreună cu toţi cei care-i executaseră pe I.
G. Duca şi pe Stelescu. Suprimarea „Căpitanului" şi arestarea principalilor fruntaşi ai mişcării
au dus la dezorganizarea Legiunii şi la propulsarea la rangul întâi a unui mediocru complotist,
Horia Sima. Zece luni după asasinarea lui Codreanu, la câteva săptămâni de la izbucnirea
celui de-al doilea război mondial (septembrie 1939), are loc răzbunarea legionarilor:
asasinarea primului-ministru Armând Călinescu; după care oamenii regelui Carol au
reacţionat cu metode cvasimedievale: atentatorii executaţi pe loc şi lăsaţi cu zilele să
putrezească în stradă, sute de execuţii oarecum la întâmplare, în provincie. Se porneşte cu
furie „spirala" violenţei.
217
Pactul Ribbentrop-Molotov (23 august 1939). Izbucneşte al doilea război mondial
O dată cu instaurarea dictaturii regale, ne apropiam de izbucnirea celui de-al doilea război
mondial, pe care omenirea îl vedea apropiindu-se din an în an de la venirea lui Hitler la
putere, în 1933. în 1936 reocupase Renania, provincie germană de graniţă, pe care tratatul de
la Versailles o decretase „demilitarizată"; în martie 1938 ocupase Austria (Anschluss),
considerând-o germană; la 29 septembrie în acelaşi an, după o încordată criză politică între
Axa Berlin-Roma pe de o parte şi francezi şi britanici pe de alta, aceştia din urmă acceptaseră,
prin acordul de la Munchen, dezmembrarea Cehoslovaciei, considerându-se încă nepregătiţi
pentru o confruntare militară (Germania anexează cam o treime din teritoriul Cehiei, zis al
Munţilor Sudeţi, cu densă populaţie germană, Ungaria primeşte sudul Slovaciei, iar Polonia
regiunea Teschen); la 15 martie 1939, Hitler invadase şi restul Cehoslovaciei. Cehia devenea
protectorat german, iar Slovacia, amputată de partea ei de sud şi de Rutenia subcarpatică,
cedate Ungariei, devenea (teoretic) independentă. Nici de data asta anglo-francezii nu reacţionează.
Mica înţelegere (Cehoslovacia - România - Iugoslavia), care de la înfiinţarea ei în 1920 nu
ajunsese să fie niciodată o reală putere militară, era de-acum un vis al trecutului, iar ţara