Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1

de a li se da din nou un domn pământean. în 1822 începe deci la noi o nouă eră prin alegerea a
doi domni pământeni. De fapt, la început a fost o numire de către sultan, dar o delegaţie de
boieri din Muntenia şi alta din Moldova veniseră cu propuneri, iar astfel sultanul pune domn
în Moldova pe Ioan Sandu Sturdza, coborâtor dintr-o veche familie de boieri moldoveni, şi în
Muntenia pe Grigore IV Ghica, a cărui familie, cum am spus, era de îndepărtată origine
albaneză, acum însă cu totul românizată prin înrudiri cu vechile neamuri boiereşti române,
încât se găsea chiar în fruntea „partidei naţionale", începe acum era modernizării în ţările
noastre.
Cu greu ne mai închipuim azi cum arătau oamenii şi locurile la începutul veacului al XIX-lea,
adică spre sfârşitul epocii fanariote. Desigur viaţa la ţară, mai cu seamă la poalele munţilor, cu
aşezări mai numeroase de moşneni şi răzeşi, era neschimbată de veacuri, urmând ritmul
anotimpurilor şi muncilor la câmp, la vie sau la pădure. Portul ţăranilor, al bărbaţilor şi al
femeilor, se păstra cu sfinţenie din tată în fiu — sau mai bine zis de la mamă la fiică —, iar
călătorii străini observă toţi, cu mirare, într-o ţară atât de năpăstuită şi săracă, frumuseţea
broderiilor şi curăţenia cămăşilor chiar şi la cei mai săraci. La oraş însă, boierii, după ei şi
negustorii mai avuţi, apoi şi târgoveţii, umblă în straie în stil oriental, după moda de la
Constantinopol — Ţarigrad i se spunea în graiul popular, şi aşa ne-a rămas până azi în
cântecele bătrâneşti.
161
De aceea străinii apuseni, care poposeau mai mult la oraş, aveau la prima vedere, când veneau
din Apus, impresia de a se afla deja într-o provincie a Imperiului Otoman — sau dacă veneau
de la Constantinopol, de a se afla încă într-o provincie turcească.
Dar deosebirea de Occident nu stătea numai în acest aspect exterior, al costumului oriental —
uneori chiar exagerat de „exotic", cum a fost un timp calpacul, ca un dovleac uriaş pe capul
boierilor, pentru un ochi occidental destul de urât şi caraghios. Deosebite erau instituţiile,
moravurile şi vocabularul (care nu era „internaţional" decât faţă de lumea otomană sau de
moştenirea bizantină), şi prin urmare mentalităţile. Deci când deodată au început boierii,
clericii şi toţi cei mai avuţi şi cu carte să citească romane traduse din franţuzeşte ori nemţeşte,
sau ziare venite de la Viena şi Paris, apoi când nu s-a mai putut opune turcul ca cucoanele
noastre să se îmbrace după moda apuseană, după ele luându-se şi tinerii bărbaţi, şi când au
putut unii dintre aceştia să călătorească şi să înveţe în Apus, atunci s-a petrecut o adevărată
revoluţie cu consecinţe incalculabile în toate domeniile. Trebuie insistat asupra profundei
mutaţii care are loc la acel început de veac şi care se va prelungi în decursul mai multor
generaţii, ca să înţelegi chiar anumite probleme ale României de azi. în general, se trece prea
repede asupra acestei adânci schimbări de acum 150-200 de ani, ca şi când ar fi oarecum
ruşinos să arăţi că pe-atunci mai făceam parte din altă lume decât cea căreia îi aparţinem
acum.
Influenţa franceză dominantă
Deja în epoca fanariotă începe influenţa franceză la noi, fiindcă Franţa avea pe-atunci un
prestigiu enorm în întreaga Europă. Se vorbea franţuzeşte în sferele înalte, de la Lisabona la
Sankt-Petersburg. La noi marea cotitură se petrece în timpul ocupaţiei ruseşti de la 1806 la
1812. Convinşi de victoria finală a ruşilor împotriva turcilor, tinerii boieri — şi mai cu seamă
boieroaicele! — au început să se îmbrace după moda apuseană, să danseze vals în loc să joace
hora, şi să înveţe toţi franţuzeşte, pentru că franţuzeşte se vorbea cu ocupantul rus!
162