Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1

Rolul Bisericii
S-ar fi cuvenit poate să vorbesc despre rolul Bisericii în stat înainte de a vorbi despre boieri;
mi se pare însă că în ţările noastre marea boierime a fost mai apropiată de putere decât
Biserica. Mai întâi fiindcă primii înalţi ierarhi ai bisericilor noastre (cum s-a întâmplat în
Bulgaria şi în Rusia) au fost numiţi de Patriarhia de la Constantinopol şi au fost de cele mai
multe ori greci.
65
Mai târziu, când am izbutit să avem mitropoliţi, episcopi, stareţi de-ai noştri, multă vreme sau
recrutat şi ei dintre boieri, fiindcă Biserica, în societatea medievală, reprezenta o pârghie
însemnată în exercitarea puterii.
înfiinţarea de schituri şi mânăstiri e străveche în toată aria locuită de români; avem dovezi
privind existenţa unei vieţi monahale şi în Ardeal, şi în Muntenia, şi în Moldova cu mult
înainte de întemeierea voievodatelor. Mai târziu, documentele, în special hrisoave de
organizare şi de înzestrare a marilor aşezăminte mânăstireşti, sunt foarte numeroase.
Voievozii şi boierii — din evlavie şi pentru iertarea păcatelor — se vor întrece în generozitate
faţă de mânăstiri. Avem chiar danii făcute mânăstirilor noastre de suverani străini, ca Lazăr al
Serbiei sau Sigismund al Ungariei, pe când domnii noştri vor începe să sprijine din ce în ce
mai mult mânăstirile din restul ortodoxiei, în special cele de la Muntele Athos, pe măsură ce
dispar rând pe rând ceilalţi principi creştini ortodocşi: ţarii bulgari, despoţii sârbi, despoţii
greci, împăratul de la Constantinopol...
În Ţara Românească — cum am văzut când am semnalat acel moment crucial sub domnia lui
Nicolae-Alexandru — avem un mitropolit la Argeş, din 1359. în Moldova va fiinţa de
asemeni o mitropolie îndată după întemeierea voievodatului, nu fără conflicte iscate între
domni şi patriarhie. Sediul mitropoliilor se va muta o dată cu schimbările de rezidenţă ale
domnilor ţării. Faptul e oarecum simbolic pentru strânsa legătură între domnie şi capul
Bisericii. După o tradiţie bizantină care a căpătat în istoriografie numele de „cezaropapism",
puterea civilă, împăratul, domnul, a avut aproape întotdeauna întâietate asupra patriarhului
sau mitropolitului când s-au ivit conflicte de competenţă. Şi domnii Ţării Româneşti sau ai
Moldovei au avut conflicte cu mânăstiri (chiar de la Muntele Athos!), cu mitropoliţi sau cu
patriarhul de la Constantinopol, şi mai întotdeauna a învins voinţa domnească.
66
Clerul inferior, preoţimea, în special la ţară, se recruta aproape mereu din ţărănime, iar cultura
religioasă a slujitorilor bisericii lăsa adesea de dorit. In schimb, în câteva din marile mânăstiri,
atât în Ţara Românească cât şi în Moldova, se concentra activitatea culturală a ţării. Copiere şi
împodobire de manuscrise, unele de reală frumuseţe artistică; mai târziu traduceri în
româneşte ale Sfintei Scripturi şi ale altor cărţi duhovniceşti; ateliere de broderie religioasă şi
domnească, şcoli de pictură murală. Acolo, departe de zbuciumul lumii şi adesea şi de grozăviile
ei, îşi vor găsi adăpost veacuri de-a rândul toţi cei care căutau în rugă şi înfrânare
liniştea sufletului.
Moşneni şi răzeşi
Mai exista o categorie de oameni liberi, mici stăpâni de pământ. în Muntenia se numeau
moşneni, cuvânt foarte vechi, provenit din substratul dinaintea ocupaţiei romane, înrudit cu