Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1

Despre Mihai Viteazul am spus deja că era considerat copil din flori al lui Pătraşcu cel Bun.
Dar e foarte interesant de ştiut — lucrul a fost demonstrat de curând de mai mulţi istorici, cu
argumente convingătoare — că mama lui era o Cantacuzină, adică o coborâtoare din vestita
familie bizantină care a dat doi împăraţi în veacul al XIV-lea şi care se număra printre marile
familii nobile ale Bizanţului. Decăzuţi, după cucerirea Constantino-polului de către turci,
ascunşi timp de două-trei generaţii, reapar la începutul veacului al XVI-lea la Constantinopol;
în special un personaj extraordinar, Mihail Cantacuzino, poreclit Şaitanoglu sau Şeitanoglu,
adică, în turceşte, „fiul Satanei". Se zice că mama lui Mihai Viteazul ar fi fost sora lui
Şeitanoglu. în orice caz, e aproape sigur acum, după documente recent descoperite, că a fost o
Cantacuzină venită să facă mare negoţ în Ţara Românească, iar cu banii şi insistenţele rudelor
ei pe lângă marele vizir a fost ales Mihai Viteazul domnitor.
Coaliţia iniţiată de împăratul Rudolf al II-lea
La sfârşitul veacului al XVI-lea, domnul nu mai era ales de către boieri. Intervenea şi sultanul
dacă voia, aşa încât Mihai Viteazul este oarecum, la început, un om al acestor greci de la
Constantinopol şi al sultanului, dar, fiind ambiţios şi mare strateg, vrea imediat să poarte
război. Reamintesc conjunctura internaţională în momentul acela: o perioadă de criză la
Constantinopol, cu lupte în Asia şi cu succesiuni la tron nu prea bine stabilite; şi, în acelaşi
timp, de partea creştinilor, un împărat la Fraga (Praga era atunci reşedinţa împăratului) care
hotărăşte să reia ostilităţile împotriva turcilor şi trimite de-acum mesageri pe lângă principele
Transilvaniei, care era iar un Bâthori, Sigismund Băthori, şi pe lângă cei doi voievozi din
Muntenia şi Moldova (în Moldova, Aron zis Tiranul, în Muntenia, Mihai) pentru a-i convinge
să facă o coaliţie împreună cu el şi să plece la război. Epopeea lui Mihai Viteazul începe întrun
context european în care împăratul hotărăşte să iniţieze o cruciadă, cu bani şi de la Papă,
împotriva otomanilor.
Campaniile lui Mihai Viteazul nu reprezintă aşadar un act nesăbuit, al lui şi al boierilor lui,
pentru a scăpa de asuprirea turcilor. Nu e mai puţin adevărat însă că această apăsare devenise
din ce în ce mai grea. împărăţia turcă a ajuns la un maximum de extindere teritorială şi începe
să sărăcească. E un fenomen economic dovedit acum. De pildă, asprul turcesc îşi pierde din
valoare, în termeni moderni, se devalorizează. Rezultatul este că sultanul cere un bir din ce în
ce mai mare (,,haraci"-ul), înzecit, însutit, în Muntenia şi-n Moldova. Consecinţa socială e că
ţăranii trebuie să plătească impozite (cum zicem astăzi) atât de ridicate, încât nu le mai
rămâne nimic din recoltă. Au ajuns la sapă de lemn şi, ca să poată trăi, mulţi dintre ţăranii
liberi, moşneni şi răzeşi, preferă să fie şerbi ai unui boier pentru a nu mai plăti ei birul şi
pentru a avea pe cineva care să-i protejeze. Vedem deci în veacul al XVI-lea cum începe un
fenomen foarte dureros, anume că dintre ţăranii liberi tot mai mulţi devin şerbi ai marilor
boieri. Dar şi marii boieri sărăcesc şi vor să scape de turci, ei fiind răspunzători de strângerea
birului. Războiul purtat de Mihai Viteazul nu poate fi desprins de contextul internaţional şi de
marile greutăţi economice care cereau eliberarea de sub jugul otoman.
112
Înainte de a începe lupta împotriva turcilor, Mihai, din îndemnul împăratului, trebuie să
încheie un tratat cu principele Transilvaniei. Tratatul din 1595 ni se poate părea astăzi
umilitor, în sensul că principele Transilvaniei, acest Sigismund Bâthori, un tânăr megaloman,
nepot al regelui Ştefan Bâthori, care-şi zicea şi el crai, adică rege, a vrut să fie principe peste
cele trei principate româneşti; şi, prin urmare, atât munteanul cât şi moldoveanul, când şi-au
trimis boierii să iscălească tratatul cu Sigismund Bâthori, au semnat de fapt un tratat de
vasalitate, e clar. Principele Sigismund Bâthori devine principe şi în Transilvania, şi în