Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1

două altare unul lângă altul. Pe de altă parte, ultimul rege arpadian, Andrei al III-lea, aplică o
politică discriminatorie împotriva românilor, a căror nobilime nu mai e chemată la adunările
Dietei. Regii unguri, vasali ai Papei, au considerat ca o datorie demnă de o adevărată cruciadă
să elimine pe „schismatici", adică pe ortodocşi, din regatul lor. De aceea, cei din nobilimea
română care nu treceau sub obedienţa Romei au fost de atunci excluşi din categoria nobiliară
şi încetul cu încetul reduşi la starea de simpli ţărani. (La celălalt capăt al regatului, nobilimea
croată n-a avut a suferi de această declasare fiindcă Croaţia fusese creştinată în rit apusean.)
în orice caz, evenimentele din jurul anului 1290 justifică în mod straniu data transmisă de
tradiţie ca fiind cea a coborârii legendarului Negru Vodă din Ţara Făgăraşului şi aşezarea sa la
Câmpulung, iar sub urmaşii lui la Argeş, de unde îşi vor întinde curând autoritatea până la
Dunăre. De la această origine „munteană" a dinastiei se trage probabil numele de Muntenia,
dat tradiţional întregii ţări — ţară majoritar de şes.
Douăzeci de ani mai târziu, documente străine (ungureşti, papale, sârbeşti, bulgăreşti etc.) ne
revelă, domnind peste toată Ţara Românească, ţara între Dunăre şi munţi, inclusiv Oltenia, pe
„Basarab Mare Voievod" (atenţie: la origine Basarab e un prenume).
49
Ce înseamnă „Mare Voievod"? înseamnă că acea căpetenie, voievodul Basarab, a reuşit să se
impună peste toţi ceilalţi cneji şi voievozi români din acel teritoriu, fosta „Cumanie" şi fostul
Banat de Severin. înseamnă că şi urmaşii lui Litovoi şi eventual alţi cneji din Oltenia se
închinaseră lui Basarab. Acesta e deci un primus interpares, primul între egali. Comparaţi cu
Persia antică: Marele Rege, adică rege peste ceilalţi regi; cu India: Maharaja/raja; cu Etiopia:
Regele Regilor etc. — acesta era sensul, chiar dacă curând (intenţionat sau nu) s-a confundat
cu un epitet personal: Marele Basarab Voievod. De altfel, de îndată ce această întâietate, după
domnia lui Basarab, n-a mai fost contestată, sintagma „Mare Voievod" a ieşit din uz.
Am mai multe motive de a crede că Basarab cobora dintr-o spiţă de şefi cumani. Nicolae
Iorga a scris despre Basarab: „Numele e cuman... (apoi, subliniat) numai numele?" Dar nici
marele Iorga n-a îndrăznit să ducă „ancheta" mai departe, atât de înrădăcinată e încă la noi
concepţia că în istoria naţională unele lucruri se pot spune, iar altele nu. Un istoric
contemporan, pentru a exclude ideea că Basarab ar fi putut fi de origine cumană, scrie că
Basarab era sigur român, căci altfel n-ar fi putut avea gândul să unească pământul românesc...
Ce aţi zice de un istoric francez, pătimaş adept al originii galo-romane a francezilor, care ar
scrie: „Clovis (regele franc) sigur că era galo-roman, altfel n-ar fi putut avea ideea de a unifica
Galia"?! Vă îndemn la următorul exerciţiu: căutaţi cine a întemeiat, în Evul Mediu, toate noile
state ieşite, pe rând, unele după sute de ani, din prăbuşirea Imperiului Roman: în Galia sunt
franci, burgunzi şi vizigoţi; în Spania, vizigoţi, suevi şi vandali; în Italia, longobarzi — uneori
au lăsat moştenire ţinutului şi numele lor: Franţa, Burgundia, Lombardia, Andalusia.
Adaug că este o constantă a istoriei universale: când se surpă dinlăuntru un imperiu, niciodată
noile state care apar ulterior în acelaşi loc nu rezultă din fapta foştilor băştinaşi, care rămân
vreme îndelungată fără elite şi fără vlagă.
50
Această observaţie e confirmată de istoria Egiptului antic, a Persiei, a Chinei, a Indiei... Repet,
e ca un fel de lege naturală. Aşadar, ce contează dacă s-ar dovedi cumva că străbunii lui
Basarab ar fi fost cumani? Departe de a fi o ciudăţenie, ar fi doar normal.
Iată câteva argumente în favoarea opiniei mele (căci nu ne putem întinde prea mult în cadrul
prezentei lucrări): — Nu numai numele lui Basarab e cuman, ci şi al tatălui său, Tocomerius
(sau Thocomer), pe care regretatul orientalist Aurel Decei l-a dovedit cuman — varianta