Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1
Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1
Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
E de reţinut numele lui Alexandru Lăpuşneanu, fiu natural al lui Bogdan Chiorul — şi<br />
căsătorit cu o fiică, Ruxandra, a lui Petru Rareş. El a inspirat celebra nuvelă a lui Costache<br />
Negruzzi Alexandru Lăpuşneanu, prima capodoperă în proză a literaturii române moderne. A<br />
rămas cunoscut în <strong>istorie</strong> pentru marele număr de boieri pe care i-a tăiat ca să-şi asigure<br />
domnia. Istoriografia modernă a modificat puţin imaginea înfiorătoare a eroului lui Negruzzi.<br />
A fost un domn evlavios, ctitor de biserici şi binefăcător al mânăstirilor de la Sfântul Munte<br />
(Athos).<br />
E de reţinut şi numele lui Ioan Vodă cel Cumplit, care în <strong>scurta</strong> lui domnie (1572-l574) a<br />
încercat şi el o eroică rezistenţă împotriva dominaţiei turceşti, eroică dar nechibzuită, căci n-a<br />
fost coordonată cu alte tentative sau coaliţii antiotomane. Era şi el copil din flori (al lui<br />
Ştefăniţă, fiul lui Bogdan Chiorul, cu o armeanca). „Cel Cumplit", adică Cel Groaznic, i-au<br />
zis cronicarii, mai toţi din tagma boierească, fiindcă şi el a tăiat mulţi boieri. La o ultimă<br />
înfruntare cu turcii, undeva în sudul Moldovei, trădat de o parte din boieri, a căzut în mâinile<br />
turcilor care l-au condamnat la o moarte înfiorătoare: a fost legat, de mâini şi de picioare, de<br />
nişte cămile care, trăgând biciuite, i-au sfâşiat trupul.<br />
La sfârşitul secolului XVI accede la tron un neam de mari boieri, coborâtori pe linie maternă<br />
din Bogdăneşti, Movileşti!. Ei vor da Moldovei (şi Munteniei) şapte domnitori şi vor<br />
reprezenta un moment interesant în istoria noastră, atât pe plan politic cât şi pe plan cultural,<br />
din cauza influenţei apusene ce o aduc prin strânsele lor legături cu marea aristocraţie<br />
poloneză.<br />
100<br />
Astfel, o fiică a lui Ieremia Vodă Movilă, căsătorită cu un mare nobil polonez, va fi bunica<br />
regelui Michai Wisniowiecki; iar o alta, căsătorită cu un Potocki (se pronunţă Potoţki), tot un<br />
nume cu rezonanţă în Polonia, va fi strămoaşa regelui Stanislaw Leszczyriski, a cărui fiică,<br />
Măria, va deveni soţia regelui Franţei Ludovic al XV-lea — astfel că în sângele lui Ludovic al<br />
XVI-lea, decapitat în 1792, curgea o picătură de sânge movilesc! Dar, mai cu seamă, un fiu al<br />
lui Simion Movilă (domn în Muntenia în 1601), Petre, va deveni unul dintre personajele-cheie<br />
în dezvoltarea modernă a Rusiei. Crescut în şcoli iezuite din Polonia, dar rămas credincios<br />
ortodoxiei, el va ajunge mitropolit al Kievului, pe vremea aceea sub stăpânire poloneză, şi va<br />
juca (nu fără aprigi rezistenţe) un rol esenţial în reformarea Bisericii ruse, precum şi în afirmarea<br />
doctrinei ortodoxe pretutindeni, prin a sa Mărturisire ortodoxă. Atât de slăvit i-a fost<br />
numele după moarte, încât trei oraşe din Ucraina şi Rusia poartă azi încă numele de Moghilev<br />
(căci porecla Movilă s-a pronunţat şi la noi uneori Moghilă).<br />
Ţara Românească<br />
de la Neagoe Basarab la Petru Cercel<br />
Am amintit în treacăt că în Muntenia medievală se pot distinge trei regiuni cu tradiţii şi<br />
interese oarecum diferite, deci cu partide de boieri urmărind politici antagoniste: 1. partea<br />
centrală, în jurul regiunii Argeşului, unde se afirmase întâi puterea Basarabilor; 2. Oltenia,<br />
care a păstrat în tot decursul <strong>istorie</strong>i noastre o coloratură aparte (să fie oare urmarea unei mai<br />
intense colonizări romane?); 3. în fine, cele trei judeţe din răsărit. La sfârşitul veacului al XVlea<br />
a cunoscut o mare ascensiune în treburile ţării o familie de boieri olteni care reuşeşte să<br />
ajungă la bănia Craiovei timp de trei generaţii.<br />
101<br />
A rămas cunoscută sub numele de „boierii Craioveşti". Iată că în 1512, după câţiva ani de