Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1

convingere cât şi din calcul politic, Boris, hanul lor, va fi creştinat o dată cu mii de ostaşi şi de
boieri de-ai lui, în anul 865, şi-şi va zice şi ţar (csar). Cu puţini ani înainte, doi misionari
bizantini de la Salonic, fraţii Constantin (în călugărie, Chirii) şi Metodiu — slavi grecizaţi,
cum pretind bulgarii, sau greci vorbind slavona, cum susţin grecii? —, porniseră să
evanghelizeze pe slavii din Moravia, traducând Sfintele Scripturi în slavonă şi inventând un
alfabet adaptat foneticii slave, alfabet ce va deveni cu vremea alfabetul zis chirilic, după
numele lui Constantin-Chiril, alfabet păstrat până azi de bulgari, sârbi şi ruşi — şi folosit la
noi până în anii 1860.
32
Cum a ajuns alfabetul chirilic la noi? Şi nu numai alfabetul, ci şi liturghia în slavonă, şi Sfânta
Scriptură, şi denumirile din ierarhia noastră bisericească legată de Biserica răsăriteană de la
Constantinopol? Explicaţia cea mai firească e să admitem că în momentul marii sale
expansiuni, după căderea Ring-ului avar, taratul bulgar şi-a extins autoritatea şi peste o parte
din ţinuturile noastre. Fiind prezenţi la răsărit, în Dobrogea şi Basarabia, iar la apus având
graniţă comună cu francii pe Tisa, de ce ar fi ocolit ei Muntenia şi Ardealul, când acolo
tocmai începeau să mijească mici formaţiuni politice, cu cneji de aceeaşi limbă cu ei?
Totuşi, cei mai mulţi dintre istoricii noştri, în frunte cu marele Nicolae Iorga, s-au opus cu
îndârjire acestei ipoteze. De-atunci însă au apărut şi argumente arheologice pentru a sprijini
argumentele logice: cetatea Slon din Prahova (ambele nume sunt slave!) e tipic bulgărească,
iar în regiunea Sibiu s-au găsit morminte de tipul celor ale căpeteniilor bulgare. De aceea
cred că trebuie să închipuim o prezenţă bulgărească la noi cam un secol şi jumătate, între
sfârşitul veacului al VIII-lea (distrugerea puterii avare) şi începutul veacului al X-lea
(pătrunderea ungurilor pe Tisa şi a pecenegilor în părţile noastre). Aşa se explică cel mai logic
cum, din cauza unei relative siguranţe în acel răstimp, s-a putut începe amestecul (simbioza
între aşezările slave şi populaţia valahă băştinaşă), cum a putut să apară, dintre cneji şi juzi, o
clasă nobiliară (viitorii boieri) şi cum s-au instalat la noi — pentru veacuri — alfabetul chirilic
şi limba slavonă în Biserică, pentru ca mai târziu, când vom avea structuri de stat, slavona să
devină şi limbă de cancelarie.
E drept că creştinismul nu s-a implantat la bulgari decât după 864 (botezul lui Boris), dar e
probabil că noile structuri religioase, aduse de bizantini, s-au răspândit în acelaşi timp în toată
împărăţia lor, deci şi în părţile locuite de români, adică de valahi şi slavii care se vor
româniza.
33
Cele două faze ale creştinării românilor
Vorbind despre organizarea Bisericii prin intermediar bulgăresc, constat că n-am evocat încă
chestiunea creştinării strămoşilor noştri. Să fi fost ei creştinaţi o dată cu bulgarii (sau chiar
după ei)? Limba — şi numeroase urme arheologice, în special în Dobrogea, dar câteva şi în
restul ţării — stă dovadă că creştinismul a pătruns în Dacia şi Moesia foarte timpuriu,
probabil chiar înainte de retragerea legiunilor şi administraţiei romane, adus de legionari
originari din Orient, de negustori, de călători, de ce nu şi de propovăduitori, de misionari —
doar nu duseseră Grecia şi Macedonia printre primele etape ale Sfântului Pavel? Mărturia
limbii e cea mai grăitoare privind vechimea creştinismului la români; cuvintele de bază ale
religiei creştine sunt toate de origine latină: Dumnezeu, cruce, creştin, credinţă, biserică, rugă
şi rugăciune, cuminecare, a boteza, înger, păgân şi sunt (păstrat mai cu seamă în forme vechi
pentru sărbători: Sân Petru, Sân Nicoară/ Sân Toader, Sunta Măria, Sânziene), de asemeni