Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1

marilor puteri se întrunesc la Paris în 1858 şi hotărăsc să permită Principatelor Române să se
unească (propaganda tineretului nostru în Occident aducea acum roade), însă cu condiţia să
aibă doi domnitori şi numai câteva instituţii comune la Focşani; era o combinaţie federală
destul de ciudată.
175
Dar noi am ştiut să profităm de această ocazie. Tot prin hotărârea occidentalilor se
organizează în Muntenia şi Moldova două aşa-numite adunări ad-hoc, pentru alegerea
domnitorului. Din păcate, alegerile sunt trucate în Moldova de caimacam (caimacam însemna
pe turceşte locţiitor domnesc numit de sultan), Nicolae Vogoridi, un fanariot de origine
bulgărească. Românii se plâng lui Napoleon al III-lea al Franţei care, cu greu, o convinge pe
regina Victoria a Angliei să facă presiuni asupra sultanului ca alegerile să fie anulate. Sultanul
acceptă, sub presiunea militară a Franţei şi Angliei, şi alegerile reîncep în Moldova, iar de
data aceasta dau o majoritate covârşitoare unioniştilor.
lată-ne în ianuarie 1859: alegeri mai întâi la Iaşi, apoi la Bucureşti. E aici un exemplu minunat
de inteligenţă a clasei noastre politice de-atunci. Cei de la Iaşi, după multe tergiversări, aleg
pe un om aproape necunoscut, colonelul Alexandru Ioan Cuza. S-a scris în anumite cărţi că a
fost ales fiindcă era şi el mare mason. Am consultat persoanele cele mai competente care au
căutat prin documentele masoneriei de la Paris, deschise recent (s-a căutat de pildă în loja care
fabrica, aşa-zicând, pe masonii români). Cuza n-a fost găsit, aşa încât îmi cer şi eu iertare
pentru că, într-o carte franţuzească, am repetat acelaşi lucru pe care l-am citit într-o carte de
istorie a masoneriei. Nu s-a dovedit până acum că ar fi fost mason Cuza. Dar un lucru este
cert, tinerii unionişti care i-au propus candidatura şi care l-au votat erau, mai toţi, masoni. El a
fost creaţia masonilor la început. Vom vedea mai târziu că tot masonii l-au răsturnat după
şapte ani!
Iată-l pe Alexandru Ioan Cuza, domnitor al Moldovei, la 5 ianuarie 1859. Ce vor face
bucureştenii? Aici, după cum am spus, încă de la 1848 exista şi o mişcare populară în mâna
revoluţionarilor, ca de pildă fraţii Brătianu, care văzuseră cum se face o revoluţie la Paris şi
ştiau să apeleze la mase. Poporul manifestă violent şi sileşte parlamentul la 24 ianuarie/5
februarie 1859 să-l aleagă tot pe Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Moldovei.
176
Am pus astfel Europa în faţa unui fapt împlinit: alegerea aceluiaşi domn în cele două
principate. A fost nevoie de vreo trei ani de discuţii diplomatice grele şi de ajutorul lui
Napoleon al III-lea, un fel de naş la făurirea României, pentru a se admite, în fine, că avem un
singur domnitor, cu condiţia ca situaţia să dureze numai pe timpul domniei lui, de şapte ani.
După vreo trei ani ni s-a permis ca această ţară, care se numea la început „Principatele Unite
ale Valahiei şi Moldovei", să se numească „România". Numele ţării noastre este deci recent.
De la numele de român am fabricat în 1862 un nume: România. De asemenea în epoca aceea,
deja din 1848, se alege steagul — de fapt un amestec al unor steaguri mai vechi ale
voievozilor din Muntenia şi Moldova. Albastru, galben, roşu a devenit steagul ţării noastre,
sper, pentru totdeauna.
Domnia lui Cuza
Deşi nu era pregătit să fie domn, iar alegerea sa a părut mai curând surprinzătoare, Cuza s-a
dovedit un domnitor remarcabil. De o bunătate şi de o cinste rare, în scurta sa domnie de şapte
ani a adus în România mari reforme, întâi de toate a încercat să facă un lucru la care se