Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1

legenda. Primii care le-au înfiinţat, după pieirea urbelor romane, au fost saşii, mai întâi în
Transilvania.
70
Oraşele
În Ţara Românească şi Moldova au venit saşi şi unguri de peste Carpaţi, aparent din iniţiativă
proprie, atraşi de noi posibilităţi de negoţ. Aşa au apărut de pildă Câmpulung în Muntenia şi
Baia în Moldova, imediat populate şi de români, bineînţeles, dar organizarea la origine a fost
săsească. Aveau un fel de primari, starostii, care multă vreme au fost cu rândul saşi, unguri şi
români. Dăinuie şi azi biserici catolice clădite pe vremea aceea. Prin urmare, n-am fost
departe de a avea şi în Principate, ca în Ardeal, o burghezie de origine săsească.
Astfel, cum am mai spus, oraşele s-au născut de-a lungul drumurilor comerciale care
străbăteau ţara noastră, de la Dunăre şi Marea Neagră către Ungaria şi Polonia, şi mai departe
către Europa centrală şi apuseană. De asemeni, se năşteau târguri pentru schimburile interne,
pe măsură ce creştea populaţia şi se populau regiunile mai pustii din sud-estul ambelor
principate. Oraşele noastre începuseră să prospere, iar voievozii, la început, au fost bogaţi,
până când turcii ne-au luat porturile de la Dunăre şi Marea Neagră.
Drumurile comerciale între Asia şi Europa apuseană treceau pe la noi pentru că, de când
arabii cuceriseră, în veacul al VIII-lea, tot litoralul sudic al Mediteranei (mai cu seamă când
vor ocupa turcii şi jumătatea răsăriteană a litoralului nordic, distrugând Imperiul Bizantin),
comerţul pe mare, în Mediterană, devenise prea riscant. Se foloseau deci şi drumuri pe uscat
şi pe râuri, de la porturile Mării Negre până în Europa centrală — marile escale fiind, în
Transilvania, Braşov şi Sibiu, iar în Polonia, Lvov.
71
Traficul direct pe mare între, pe de o parte, Arabia, Persia, India, iar pe de alta Occidentul, nu
se va relua, treptat, decât în veacul al XVI-lea, după ce portughezii vor fi descoperit şi
exploatat ruta oceanică ocolind Africa pe la Capul Bunei Speranţe (îndrăzneaţă aventură de a
căuta noi drumuri maritime spre Orient va duce şi la descoperirea Americii de către Columb).
Şi ce bunuri atât de preţioase se puteau schimba la asemenea distanţe? Apusenii căutau în
Orient mai cu seamă mătăsuri, pietre scumpe şi mirodenii, în primul rând piper, care era atât
de căutat în lumea feudală încât a ajuns la un moment dat o adevărată monedă de schimb:
atâţia stânjeni de stofă pe atâtea dramuri sau ocale de piper!... Ţările apusene, Anglia, Flandra,
Franţa, Germania, Italia, exportau pânzeturi, scule, arme etc.
Când vor veni turcii — despre care vom vorbi îndată — va sărăci vistieria ţării noastre, pentru
că nu se va mai putea lua vamă de la marele tranzit de bunuri prin ţările române. Şi atunci vor
decădea şi oraşele noastre care trăiau pe seama acestui comerţ intercontinental din epoca
feudală.
Remarcă asupra regimului feudal
E momentul să fac o observaţie cu caracter general, la care ţin. Aţi citit prin cărţile noastre de
istorie românească, sau aţi auzit mereu vorbindu-se despre epoca feudală, despre regimul
feudal. Trebuie să cunoaştem bine sensul cuvintelor, să nu le folosim cu înţelesuri
aproximative sau cu iz politic. In ultima vreme, bunăoară, când se spune la noi „epoca
feudală", se vorbeşte de fapt despre regimul boieresc care a existat până în plin veac al XIXlea.
Este un abuz de limbaj. Sistemul feudal a fost un regim politic care s-a născut în Franţa pe