Neagu Djuvara - O scurta istorie a romanilor ... - resurseistorie1

eram de-acum siliţi — cu toate promisiunile aliaţilor că ne vor apăra — să adoptăm un regim
impus de Moscova.
225
Situaţia internaţională după 1945. Acordul de la Yalta (februarie 1945)
Ca să înţelegem ce s-a întâmplat în ultimii 50 de ani la noi în ţară, trebuie să aruncăm din nou
o privire asupra situaţiei internaţionale. Războiul se sfârşeşte în august 1945, o dată cu
lansarea bombei atomice la Hiroshima şi Nagasaki. în 1945, Germania, cumplit distrusă după
trei ani de bombardamente ale aviaţiei aliate, este ocupată acum în jumătatea de Răsărit de
ruşi, iar în jumătatea de Apus de aliaţii americani, englezi şi francezi. Dar, o dată cu Germania
de răsărit, e ocupată de ruşi şi toată Europa de est, adică Polonia, Ungaria, România şi
Bulgaria, înţelegerea semnată în februarie 1945 la Yalta, în Crimeea, de către cei trei mari,
Roosevelt, Churchill şi Stalin, prevedea că se vor organiza alegeri libere în ţările eliberate de
hegemonia germană. Cum au înţeles sovieticii aceste alegeri libere e cunoscut, încetul cu
încetul, au creat mişcări politice artificiale. La noi, în momentul când au sosit ruşii, Partidul
Comunist n-avea decât 900 de membri. Se poate obiecta că erau 900 de membri pentru că
partidul se afla în ilegalitate. Dar fusese interzis fiindcă era în solda unei puteri străine care
voia să ne răpească Basarabia, părea deci logic ca guvernele interbelice să nu permită
existenţa unui partid care depinde de o mare ţară vecină şi care vrea să alieneze o provincie a
ţării. Asta explică de ce, fiind în clandestinitate, numărul membrilor partidului era atât de mic.
Dar de îndată ce s-a instalat puterea sovietică la noi în ţară, au ieşit ca din pământ mii şi mii
de comunişti. Poate că erau simpatizanţi dinainte, dar în mare parte au devenit comunişti
numai pentru a fi de partea învingătorului, de partea celui care deţine puterea. S-au inventat
mişcări populare, s-a ieşit în stradă, s-a cerut demisia guvernului — şi astfel, doar pentru
foarte puţin timp după 23 august '44, am crezut că putem relua o viaţă parlamentară normală.
226
La 6 martie 1945, regele Mihai a fost silit să schimbe guvernul. Prim-ministru era un general
anti-antonescian, generalul Rădescu. A venit ministrul adjunct de externe sovietic, Andrei
Vîşinski (de origine poloneză!), a izbit cu pumnul în masă, a înconjurat palatul cu tancuri, iar
regele a fost silit să accepte ca prim-ministru pe cel pe care ruşii îl desemnaseră: Petru Groza.
Groza era un burghez, un bancher transilvănean, simpatizant al comuniştilor, aparent om
cumsecade, de fapt, iertaţi-mi cuvântul, un prost care a fost manipulat de comunişti. El este
cel care i-a ajutat pe comunişti să preia puterea între martie '45 şi sfârşitul anului '47. în aceşti
aproape trei ani, în zadar a încercat regele, cu ajutorul teoretic al anglo-americanilor, să reziste
presiunilor sovietice. Guvernul se afla din ce în ce mai mult în mâna comuniştilor, prin
hotărâri unilaterale, confiscarea pământurilor, crearea unor cooperative agricole, confiscarea
industriilor etc.
îmi veţi spune: „ne-au vândut anglo-americanii la Yalta", de ce nu ne-au apărat? Aici trebuie
să vă prezint un punct de vedere oarecum deosebit de ceea ce se vehiculează în presă şi în
literatura politică, de ani de zile: să nu uităm că, în democraţiile mari din Apus, cum sunt
SUA, Marea Britanic, Franţa, nu conduce un dictator, nici chiar un guvern cu putere absolută.
Există parlament, există opinie publică, în 1945, ideea de a începe un război împotriva
fostului tău aliat, chiar dacă acesta comite abuzuri în Europa, nici nu putea să treacă prin gând
unui englez sau unui american, după cinci ani de război în Europa, Africa şi Extremul Orient.
Pe de altă parte, occidentalii credeau că semnaseră la Yalta un acord pentru organizarea de
alegeri libere. Chiar dacă aceste alegeri, care au avut loc la noi în 1946, au fost falsificate, ei