Comunicatii aeronautice - Aeroclub Cluj

DREPTUL COMUNICAŢIILOR AERONAUTICE CIVILE 31
Subdiviziunile celor mai semnificative părţi ale spectrului de frecvenţe radio: MF,
HF, VHF, UHF, SHF
Energia electromagnetică se propagă sub formă de unde, din care cele mai utilizate pentru
comunicaţii se numes unde radio.
Gama de frecvenţe folosită pentru radiocomunicaţii este cuprinsă între 3 KHz şi 300 Ghz
şi este împarţită în 8 benzi:
Caracteristicile frecvenţelor:
Diferite mecanisme de propagare: propagarea în spaţiu liber, unda de suprafaţă,
propagarea ionosferică
Energia electromagnetică emisă de o antenă amplasată pe suprafaţa Pământului, se va
propaga în toate direcţiile orizontale şi verticale ale atmosferei terestre, care reprezintă
într-o oarecare măsură un conductor.
Conductibilitatea atmosferică depinde de gradul de umiditate, de saturaţia cu particule de
praf, anotimp, ora zilei, intensitatea luminii solare, etc. În studiul propagării undelor
trebuie să se ţină seama şi de faptul că suprafaţa Pământului, deasupra căreia are loc
propagarea este sferică cu numeroase forme de relief.
Unghiul vertical pe care îl face direcţia de propagare cu orizontala antenei de emisie se
numeşte unghi de radiaţie.
Daca unghiul de radiaţie este mic, fie pozitiv sau negativ (faţa de orizontală), unda de
radiaţie se numeste unda de suprafaţă şi în general se urmareşte curba Pământului, putând
atinge puncte situate dincolo de orizontul vizibil.
Curbura undei de suprafaţă se datoreşte refracţiei în straturile inferioare ale atmosferei şi a
difracţiei în apropierea solului. Refracţia undelor este devierea lor de la linia dreaptă de
propagare în straturile atmosferei datorită scăderii densităţii aerului cu înălţimea (şi deci a
creşterii vitezei de propagare ). Difracţia este proprietatea undelor de a contura relieful şi
obiectele de pe teren.
Unda de suprafaţă este supusă şi influenţei conductibilităţii scoarţei terestre. Astfel, de
exemplu, distanţa de acţiune deasupra întinderilor de apă sau a zonelor îngheţate este mai
mare decât deasupra uscatului sau a zonelor calde. În sfârşit, o parte din energia undelor
lovindu-se de asperităţile solului este reflectată schimbându-şi în acelaşi timp şi faza.
Acest efect se diminuează pe masură ce creşte frecvenţa undei radio. Din această cauză,
undele de foarte înaltă frecvenţă (VHF si UHF) se propagă în linie dreaptă la fel ca o rază
de lumină.
Undele radio emise de antenă, sub un unghi de radiaţie pozitiv şi care se deplasează
aproximativ în linie dreaptă spre straturile atmosferei superioare (ionosfera) se numesc
unde spaţiale.
În straturile superioare ale atmosferei undele pot suferi următoarele efecte:
- energia electromagnetică a undelor radio este refractată datorită ionizării straturilor,
schimbându-şi direcţia de propagare;
- energia electromagnetică este absorbită şi se pierde
- energia electromagnetică este reflectată spre Pământ
Unda reflectată de ionosfera spre sol poartă numele de undă reflectată, spre deosebire de
unda directă care nu este supusă nici influenţelor ionosferei şi nici influenţelor solului.