Comunicatii aeronautice - Aeroclub Cluj

DREPTUL COMUNICAŢIILOR AERONAUTICE CIVILE 32
Fig. : Polarizarea verticală
In funcţie de frecvenţa, undele radio se propagă prin spaţiu în mod diferit, astfel:
Propagarea frecvenţelor MF
Frecvenţele foarte joase prezintă un grad mare de absorbţie de către sol. Difracţia are o
mare influentă asupra acestor unde permiţând astfel propagarea lor până la 3000 - 5000
km deasupra uscatului şi aproximativ 8000 km deasupra apei. Unda spaţială este absorbită
aproape complet spre sol reflectându-se numai o foarte mică parte din energie.
Propagarea diferitelor benzi de frecvenţă HF
Frecvenţele joase şi medii sunt în mare măsură absorbite de către stratul ionizat E, din
atmosferă, şi de aceea recepţionarea undei spaţiale ziua este practic imposibilă. Pe timpul
nopţii, stratul E dispare, unda spaţială atinge straturile F1 si F2 ( aflate deasupra stratului E
din atmosferă ), se reflectă şi se înapoiază la sol la distanţe relativ mici.
Unda de suprafaţă este absorbită de către sol într-o măsură mai mare decât în cazul
frecvenţelor foarte joase, deci unda spaţială are o mare importanţă începând de la 70 - 80
km distanţă faţă de emiţător.
Deasupra mării, unda este absorbită într-o măsură cu mult mai mică şi de aceea unda
spaţială poate fi recepţionată începând de la 150-200 km. Unda de suprafaţă se propagă
până la 300-500 km. după care este absorbită.
Frecvenţele joase şi medii se propagă ziua numai prin unda de suprafaţă iar noaptea atât
prin unda de suprafaţă cât şi prin unda spaţială. Sosirea simultană în punctul de recepţie a
undei de suprafaţă şi a celor spaţiale a căror câmpuri electrice au aproximativ aceeaşi
intensitate însă cu faze diferite din cauza distanţelor diferite parcurse de unde, dă naştere la
fenomenul de “fading” (slăbirea intensităţii de recepţie)
Frecvenţele înalte ( undele scurte ) sunt absorbite puternic de către sol, din care cauză unda
de suprafaţă a acestor frecvenţe nu se propagă la distanţe mai mari de 100-150 km.
Unda spaţială străpunge stratul E, este absorbită puţin de către acesta şi se reflectă atât
ziua cât şi noaptea de stratul F1, revenind pe pământ la distanţe foarte mari de la emiţător.
Aceasta permit o legătură radio la distanţe mai mari decât în cazul frecvenţelor medii.
Trebuie observat că o parte din frecvenţele înalte, străpung stratul F1 şi chiar F2 şi se pierd
în spaţiu. Acest fenomen apare pe măsură ce creşte frecvenţa şi unghiul de radiaţie este
mai mare. Tot în cazul frecvenţelor înalte pot apare zonele de tăcere, unde nu este posibilă
recepţionarea nici a undei de suprafaţă si nici a undei spaţiale reflectate.
Propagarea frecvenţelor VHF şi UHF
Frecvenţele foarte înalte (VHF şi UHF) sunt absorbite de către sol dar într-o măsură mai
mică decât frecvenţele înalte. În schimb sunt reflectate de diferite obstacole şi obiecte de la
sol. Ca şi undele luminoase, ele suferă în oarecare măsură şi de efectul difracţiei şi al