Nr.14 - Ion Mereuta

Revistă ştiinţifico-practică
- prin modificări fiziopatologice (simpatectomiea
preganglionară), venodilataţie;
- prin efectul pe care îl are analgezicul
absorbit în sânge. Hipotensiunea arterială depinde
de gradul până unde se extinde simpatectomia,
că şi de starea pacientului, efectele
hemodinamice sînt variabile.
În peridurală lombară care se extinde până la
T/5-6, se notează uşoară hipotensiune (sub 20%
din valoarea preanestetică), uşoară tendinţă la
bradicardie, prelungirea timpului de circulaţie.
Debitul cardiac scade (debitul/bătae şi
debitul/minut) la valori nepericuloase. Acest efect
se datoreşte mai multor cauze: scăderea
întoarcerii
venoase prin imobilizarea sângelui în masa
musculară, acţiunea anestezicului resorbit în
sânge asupra miocardului, starea volemiei.
O compensare parţială poate rezulta din
vazopresorul care se adaugă anestezicului local
şi care poate în oarecare măsură realiza o
absorbţie lentă cu o concentraţie relativ mică a
anestezicului în sânge.
Difeturul în doza de 5mg/kg, la fel ca şi
izoturonul pe fundalul blocării selective a a-1
adrenoreceptorilor, creşte semnificativ presiunea
arterială. Rezultatele acestor cercetări au
evidenţiat, că acţiunea antihipotensivâ a
izoturonului şi difeturului nu este blocată de
antagoniştii selectivi ai cti-adrenoreceptorilor
(prazosin), fapt ce demonstrează că efectul
vasoconstrictor al acestor substanţe nu se
realizează prin stimularea receptorilor
a-1-adrenergici postsinaptici dar, posibil,
printr-un alt mecanism de acţiune .
O analiză comparativă a derivaţilor
izotioureici asupra funcţiei motorie a organelor
cu musculatură netedă a fost făcută de
Muhin E. A.(1967). După opinia lui E.A.Muhin şi
colab., (1983), mecanismul acţiunii musculotrope
a izoturonului nu este datorată influenţei
sale asupra sistemului colinergic sau adrenergic
şi nici nu depinde de acţiunea sa asupra
sistemului histaminergic sau serotoninergic.
Rezultatele obţinute de autori confirmă datele
autorilor de mai sus. Cercetările efectuate a 6
derivaţii izotioureici (etiron, propilon, alilizotiuron,
butilizotiuron, amilizotiuron, AET) au demonstrat
că toţi compuşii stimulează într-o măsură mai
mare sau mai mică activitatea contractilă a
intestinului şi uterului, pe fondai de blocaj a
structurilor colinergice, histaminergice,
serotoninergice şi adrenergice. Autorii
concluzionează că în musculatura netedă a
intestinului la iepure sînt structuri speciale, prin
intermediul cărora derivaţii izotioureici îşi
manifestă acţiunea. In legătură cu faptul, că la
schimbarea în structura chimică a lanţului de
hidrocarburi efectul stimulant a compuşilor
asupra funcţiei motorie a intestinului şi uterului
se păstrează acţiunea responsabilă o manifestă
grupa amidinică, Deacea presupune autorul că
în intestin şi uter ar fi prezenţi aşa numiţii
receptori amidinici. Deoarece derivaţii
izotioureici în ultimul timp datorită noilor
proprietăţi avantajoase descrise, recent, capătă
o utilizare tot mai largă în practica medicală, iar
succintele rezultate obţinute anterior în
descrierea mecanismului de acţiune nu permit
întru-totul de a le lămuri, a apărut ca scop
efectuarea unor cercetări speciale în studierea
aprofundată a modului de acţiune şi posibilelor
mecanisme de acţiune a compuşilor izotioureici
şi alchilizotioureici asupra activităţii contractile
a organelor cu musculatură neted.
CONCLUZIE
S.Cîrlig, S. Curasevici, A. Buzu
OPTIMIZAREA ASISTENŢEI ANESTEZICE
LA PACIENŢI IMPUȘI OPERAŢII TIP BRICHER
1. Utilizarea derivatilor izotiureici in anestezia
peridurala la operatia Brikker, optimizeaza
decursul anesteziei si perioadei postoperatorii.
2. Bolnavii cu cancer al vezicii urinare
prezintă statut somatic agravat prin incidenţă
sporită a maladiilor cardiovasculare şi
bronhopulmonare coexistente.
3. Factorii de risc în evoluţia actului chirurgical
anestezic prezintă insuficienta renala cronica
preoperatorie.
4. Bolnavii cu neoplasme ale vezicii urinare
supusi operatiei Brikker necesită investigarea cît
mai amplă a parametrilor capacităţilor reziduale
a funcţiei cardio-respiratorii.
5. Perturbările în hemostazie la bolnavi cu
cancer vezicii urinare necesită tratament complex
în preoperator şi profilaxie a trombozelor intra- şi
postoperator.
61