Descarcă - Salvati Copiii

Sindromul acomodării copiilor cu abuzul sexual
Acest sindrom a fost descris de către Summit (1983) şi delimitează astfel câteva
stadii ale abuzului sexual luând în considerare în principal copilul. Acest model
oferă posibilitatea înţelegerii modului de adaptare, de obişnuire al copilului cu
abuzul sexual.
Stadiul 1 – Păstrarea secretului – nici un copil nu este pregătit să facă faţă
abuzului sexual. Copilului i se poate spune direct “ acesta este unicul nostru secret”
sau acest lucru poate fi lăsat să se înţeleagă. Şantajul, ameninţarea, mituirea sunt
folosite pentru a menţine copilului frica de a dezvălui. Copilul se simte lipsit de
ajutor.
Stadiul 2 – Sentimentul neajutorării – există un dezechilibru al puterii între un
adult şi un copil, copilul este lipsit de ajutor şi prins într-o capcană, acesta trebuie
să se supună adultului şi nu poate să spună NU.
Stadiul 3 - Imposibilitatea de reacţie şi de obişnuinţă – în ciuda sentimentului de
vinovăţie pe care îl are, agresorul se simte încurajat de faptul că nu există o reacţie
promptă, agresivă din partea copilului, ceea ce conduce la repetarea abuzului. Copiii
folosesc disocierea ca mecanism de apărare pentru a face faţă realităţii dureroase –
singura persoană care poate opri abuzul este cel care abuzează, deci copilul se va
comporta bine dacă vrea ca abuzul să fie oprit, ceea ce înseamnă că
trebuie să accepte solicitările sexuale. Copilul începe să se simtă vinovat de a fi
provocat într-un anume fel abuzul.
Stadiul 4 – Dezvăluirea abuzului sexual - poate avea loc imediat după abuz sau la
o perioadă mai mare de timp. Dezvăluirea poate lua mai multe forme:
• Copiii pot face declaraţii largi, ambigue care pot fi interpretate ca
simptoame comportamentale; un alt simptom comportamental este
când un copil mic încearcă să simuleze un act sexual cu un alt copil;
• Copiii pot face declaraţii adulţilor / prietenilor că au fost abuzaţi sexual.
Scopul acestora este de a testa reacţia ascultătorilor – dacă cel care
ascultă este şocat sau are o reacţie de repulsie, copilul poate spune că a
minţit – dar astfel de reacţii directe arată că ceva s-a întâmplat.
• Schimbări semnificative în comportament: izbucniri comportamentale,
accese de furie, insomnii, frică de rămâne singur acasă cu părintele,
frica de a merge la culcare. La adolescenţi apare consumul de alcool
exagerat, fuga de acasă sau prostituţia.
• Apariţia unor boli: enurezis, boli venerice sau chiar o sarcină.
Stadiul 5 – implicarea anumitor servicii de specialitate, în funcţie de reacţia
părinţilor.
Posibile semnificaţii ale incestului pentru copii:
• Îmi place, dar nu este bine;
• Îmi place şi este permis;
• Nu – mi place şi nu-mi este bine;
• Ştiu că nu-mi este bine, dar mă face deosebit;
• Îl iubesc pe tata, dar îl urăsc pentru asta;
12