Descarcă - Salvati Copiii

Procesul evaluării psihologice
Natura specifică a evaluării psihologice variază foarte mult în funcţie de stilul
individual şi orientarea teoretică a clinicienilor.
În mod ideal o evaluare trebuie să includă:
• interviu cu părinţii;
• test de dezvoltare cognitivă, de personalitate
• scale de măsurare a diverselor simptoame (anxietate, stres post traumatic,
etc)
• observaţii ale interacţiunii părinte-copil.
Interviul cu părintele
Scopul acestei etape este de a obţine date despre copil şi de a iniţia formularea
unor ipoteze care pot fi confirmate sau nu pe parcursul întregii evaluări. Datele
obţinute pe parcursul interviului cu părintele include:
• istoricul dezvoltării copilului;
• evaluarea cunoştinţelor părintelui în ceea ce priveşte copilul.
Întrebările specifice din care psihologul poate afla cât de bine îşi cunosc părinţii
copiii sunt:
• cât anume ştiu părinţii despre temerile, constrângerile, îngrijorările copilului,
problemele de dezvoltare; cum se comportă atunci când este trist sau când e fericit
• cum este descris copilul de către părinţi: negativ, pozitiv, îl laudă fără suport
• aşteptările părinţilor privind copilul şi dezvoltarea sa sunt realiste
Interviul cu părinţii trebuie aşadar să urmărească:
‣ Înţelegerea percepţiilor părinţilor şi a sentimentelor acestora pentru copil,
nivelul de îngrijire oferit şi reacţia copilului la acesta;
‣ Observarea interacţiunilor copilului cu alţii:
‣ Istoria dezvoltării:
‣ Percepţiile copilului, exprimate vebal sau nonverbal
Întrebările trebuie aplicate ambilor părinţi, nu doar mamei. Acest proces trebuie
derulat cu multă atenţie şi alocând suficient timp pentru interviu, pentru a căpăta o
imagine clară a interacţiunilor în familie. De asemenea, diferenţele de percepţie
între părinţi şi specialist (psiholog, asistent social, psihopedagog, cadru didactic)
trebuie discutate (de pildă, dacă părinţii îşi descriu copilul ca vesel şi roşu la faţă iar
specialistul îl vede mereu palid, e important să dicutaţi acest aspect).
Pentru a evalua percepţiile părinţilor se începe interviul cu întrebări deschise
pentru a încuraja părinţiii să vorbească despre orice îi deranjează sau îngrijorează cu
privire la copilul lor. Părinţii au nevoie să simtă că sunt ascultaţi când vorbesc
despre felul în care problemele copilului îi afectează. Practicienii trebuie să
evalueze gradul în care părinţii sunt conştienţi de nevoile copilului, descrise ca fiind
următoarele:
145