Descarcă - Salvati Copiii

timpul dezvoltării copilului, părintele a trasat relaţia care îl va lansa pe adolescent
spre maturitate.
Copiii par să treacă prin adolescenţă cu succes dacă relaţiile lui cu părintele sunt
calde, bune şi pline de dragoste, stabile, consistente şi predictibile.
Adolescenţii care au relaţii strânse cu părinţii, sunt predispuşi:
• să aibă relaţii pozitive cu ceilalţi adolescenţi şi adulţi;
• să aibă încredere în părinţi şi să menţină acea încredere;
• să manifeste respect şi empatie faţă de ceilalţi;
• să aibă încredere în sine;
• să fie mai cooperativi cu ceilalţi;
• să aibă o sănătate mintală mai bună;
• să ţină cont de sfaturile părinţilor şi să le urmeze în acţiunile lui.
Părinţii care tratează adolescenţii cu respect şi cu amabilitate par să fie trataţi la fel.
Pe de altă parte, când relaţia părinte – copil este controlată şi punitivă, adolescenţii
par să:
• le fie frică de părinţi şi să-i evite;
• mintă pentru a scăpa de pedeapsă;
• manifeste depresie şi anxietate;
• fie nervoşi şi revoltaţi;
• să-şi exprime furia faţă de ceilalţi;
• să se revolte împotriva părinţii lor.
Relaţia emoţională dintre părinte şi adolescent reprezintă contextul tuturor interacţiunilor.
Dacă relaţia este caldă, bună şi bazată pe dragoste este mult mai uşor
să-l dirijezi pe tânăr să treacă prin adolescenţă.
Monitorizarea activităţilor copilului
Sarcina părintelui este să pună la dispoziţie schema de îndrumare a
adolescentului/tânărului. Părintele îi va arăta acestuia care sunt căile mai dure şi
care sunt cele mai sigure. Dar tânărul va decide în ce direcţie să o ia. Una dintre
cele mai bune căi pentru părinte de a-şi ghida copiii să o ia pe căile cele mai sigure
este prin monitorizare.
Monitorizarea înseamnă să ştii ceea ce face adolescentul, în aşa fel încât să-i fie
respectate nevoile sale şi dreptul său la privaţiune şi la independenţă.
Părintele îşi poate monitoriza copiii adolescenţi astfel:
• să arate interes în activităţile lor;
• să-i ia adesea cu ei;
• să vorbească adesea cu ei;
• să fie în preajma lor cât de mult posibil dar să nu fie prea insistenţi;
• să participe la evenimentele în care sunt implicaţi copiii lor;
• să le cunoască prietenii;
• să le primească prietenii în casă şi să-i întâmpine cu amabilitate;
• să le invite prietenii şi familiile acestora în ieşirile lor;
• să ştie ce fac în timpul lor liber;
• să găsească activităţi plăcute de ambele părţi şi să facă acele lucruri împreună;
177