Descarcă - Salvati Copiii

• răspunsurile de adaptare faţă de continua brutalizare (de ex. evitarea
celorlalţi, pasivitate, sexualizare, caracter recalcitrant sau depresie
cauzată de abuz).
Aceste reacţii şi răspunsuri diverse, uşor de înţeles prin prisma experienţei de
viaţă restrânse a victimei abuzului, se suprapun totuşi peste funcţionarea
interpersonală şi astfel, au acces către elementele sociale importante, precum
relaţiile, acceptarea şi sprijinul.
Majoritatea abuzurilor asupra copiilor apar în contextul relaţiilor şi intimităţilor
apropiate. De aceea, este firesc ca acei copii abuzaţi să se teamă, să se ferească sau
să manifeste ambivalenţe faţă de apropierea interpersonală. Persoanele abuzate
sexual, de exemplu, au adesea dificultăţi la stabilirea şi menţinerea relaţiilor intime
(Courtois, 1988; Elliott & Gabrielson – Cabush, 1990; Finkelhor et al., 1989), tot
astfel ca adulţii ce au trăit în copilărie experienţe de violenţă domestică (McCann &
Pearlman, 1990).
Problemele de intimitate ale persoanelor abuzate par a fi centrate mai ales pe
ambivalenţe şi frică privind ataşamentul interpersonal.
Deşi abuzul sexual este foarte adesea asociat cu disfuncţiile ulterioare în
raporturile intime, ambivalenţa relaţiilor umane apropiate se poate dezvolta chiar
înainte de astfel de tratamente.
Probabil unul dintre cele mai dureroase şi tulburătoare aspecte ale abuzului
copilului este impactul asupra capacităţii persoanei de a avea încredere. Necesitând
o suprimare a activităţii defensive şi un sentiment de siguranţă în relaţia cu celălalt,
încrederea este greu de manifestat, mai ales la persoane abuzate grav în copilărie -
cel puţin în absenţa unor relaţii de durată cu caracter încurajator.
Sexualitatea modificată
Experienţa clinică sugerează că adolescenţii şi adulţii care au fost abuzaţi în
copilărie vor avea foarte probabil probleme în viaţa sexuală (Maltz, 1988). Astfel de
probleme pot fi:
a) disfuncţii sexuale, raportate la teama de vulnerabilitate şi revictimizare;
b) o neîncredere generală în partenerii sexuali, manifestată atât de bărbaţi cât şi de
femei (Courtois, 1979; Jehu et al., 1984-1985; Meiselman, 1978);
c) tendinţa, în pofida fricii şi suspiciunii, de a depinde de sau de a idealiza pe cei cu
care persoana abuzată are relaţii sentimentale (Courtois, 1988; Elliott &
Gabrielson-Cabush, 1990; Herman, 1981)
d) preocupare spre gânduri sexuale şi tendinţa de a sexualiza relaţii care în mod
normal nu s-ar dori sexuale (Courtois, 1988);
e) experienţă de relaţii multiple, superficiale şi scurte care se încheie odată cu
apariţia intimităţii reale (Courtois, 1979; Herman, 1981)
Bazându-se pe experienţele de victimizare din copilărie de unul sau mai mulţi
tutori, un mare număr de persoane adulte abuzate par să asocieze relaţiile apropiate
cu maltratarea. Ca atare, ei pot, fie:
a) să evite complet intimitatea interpersonală;
15