Descarcă - Salvati Copiii

8. Stabilitatea. Odată cu vârsta, copiii înţeleg mai bine că se pot aşteptacel
puţin la o minimă consistenţă în comportamentul unei persoane, astfel încât
să se poată prezice acţiunile viitoare pe baza celor trecute. Copiii mai mici
dau dovadă rareori că se gândesc la asemenea regularităţi comportamentale
şi tind să îşi limiteze descrierile la trecut sau la prezent.
2. Memoria evenimentelor traumatice.
2.1.Consideraţii generale.
Memoria evenimetului traumatic cuprinde reţinerea unui cumul de stimului
vizuali, auditivi, gustativi, olfactivi, chinestezici, sentimente, trăiri, prezenţi în
evenimentul traumatic. Aceste informaţii nu sunt în totalitate conştiente şi sunt
izolate de restul memoriei de lungă durată şi formează memoria evenimentului
traumatic 103 .
Trauma psihică 104 este consecinţa unui eveniment suferit de un subiect care are
din această cauză o foarte puternică reacţie afectivă şi emoţională, ce-i pune în joc
echilibrul psihologic şi duce adesea la o decompensare de tip psihotic sau
nevrotic 105 sau la diverse somatizări 106 .
La copil pot fi numite traumatice două tipuri de evenimente:
a) sunt traumatice situaţiile ş evenimentele care intră în rezonanţă cu dorinţele
sau fricile fantasmatice actuale ale copilului în funcţie de nivelul său de
maturizare; De exemplu o neînţelegere sau separare a părinţilor în perioada
oedipiană 107 a copilului poate să meargă direct în sensul dorinţei oedipiene şi
să suscite la copil o culpabilitate intensă.
b) sunt traumatice evenimentele de o asemenea natură sau intensitate încât
depăşesc capacităţile de a daptare ale Eului copilului; De exemplu violenţele
fizice dintre părinţi în prezenţa copilului depăşeşte capacităţile copilului de
aface faţă acestei situaţii. În această situaţie pot apărea două tipuri de reacţii la
copil: 1) refuzul de a vedea şi a auzi cu atitudini de retragere, de fugă, ducând
deseori la o incapacitate ulterioară de a face faţă situaţiilor de conflict, de
violenţă şi de stres prin exces de refulare 108 ; 2) cele care prin brutalitatea,
masivitatea şi violenţa lor par să inunde într-o manieră sistematică, capacităţile
subiectului de „a face faţă” adică de a-şi activa mecanismele de coping 109 .
103 G. L. Schiraldi, The Post-traumatic Stress Disorder, Sourcebook, A Guide to Healing, Recovery and Growth,
Lowell House, Los Angeles, 2000, p. 14.
104 Larousse, Marele Dicţionar al Psihologiei,Editura Trei, 2006, p.1236.
105 Decompensarea este stare de epuizare sau de depăşire a resurselor unui organ. Decompensare nevrotică este
criza asociată cu prăbuşirea defenselor nevrotice obişnuite la un subiect a cărui nevroză era până atunci relativ
compensată şi care este brusc confruntat cu o situaţie dificilă din punct de vedere afectiv sau periculoasă, care nu-i
poate face faţă pe plan emoţional. (Dicţionar de Psihiatrie La Rousse) Nevroticul este conştient de dificultăţi.
Psihoticul ignoră tulburările, izolându-se de lumea exterioară.
106 Tendinţă de a simţi şi a exprima o suferinţă somatică în chip de răspuns la un stres sau la un traumatism psihic.
107 Teoria psihanalitică a lui Freud explică că în perioada de vârstă 3-6 ani al dezvoltării psihosexuale a copilului,
energia libidinală se concentrează la nivelul organelor genitale, iar trăirile devin în mod clar, sexuale. În acest
stadiu apare celebrul colmplex al lui Oedip (băiat-mamă) repectiv Electra (fiică-tată). În majoritatea cazurilor
normale aceste complexe sunt lipsite de importanţă, rezolvându-se de la sine, permiţând identificarea copilului cu
părintele de acelaşi sex. Însă în caz contrar, pot interveni o serie de probleme, de exemplu o cauză a nevrozei la
adult poate fi un complex al lui Oedip nerezolvat.
108 Refularea este un proces de îndepăratre a pulsiunilor care îşi văd refuzat accesul la conştiinţă.
109 Copingul este un proces activ prin care un individ, datorită autoaprecierii propriilor sale capacităţi şi motivaţii,
face faţă vieţii şi în special unei situaţii stresante şi reuşeşte să o stăpânească (Dicţionar La Rousse de Psihologie);
83