Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
timp, adică 7 plus - minus 2 itemi. Aceasta este alcătuită din trei componente 92 : un<br />
depozit vizual-spaţial, care este responsabil de informaţia primită pe calea<br />
sistemului vizual, un depozit fonologic, care se limitează la informaţia auditivă, o<br />
componentă executivă centrală, care îndeplineşte funcţii de nivel mai înalt, cum ar<br />
fi coordonarea informaţiei care trece prin sistemul de scurtă durată şi aplicarea<br />
repetiţiei sau alte strategii.<br />
Memoria de scurtă durată a mai fost denumită ca „spaţiu de lucru” mental<br />
pentru rezolvarea anumitor probleme, cum ar fi calculul aritmetic mental şi<br />
răspunsurile legate de textul citit. Cu toate acestea memoria de scurtă durată nu pare<br />
a fi implicată în înţelegerea frazelor relativ simple 93 .<br />
Uitarea în memoria de scurtă durată 94 apare din două cauze: fie atunci când se<br />
atinge limita memoriei de scurtă durată, adică un item nou poate pătrunde în<br />
memoria de scurtă durată doar prin înlocuirea unuia vechi, fie că informaţia se<br />
stinge cu trecerea timpului.<br />
Memoria de lungă durată primeşte informaţia reţinută în memoria de scurtă<br />
durată şi o poate reţine luni de zile, ani sau o viaţă întreagă, cum ar fi spre exemplu<br />
amintirile din copilăria unui adult. Informaţia din memoria de lungă durată este<br />
encodată în mod principal în funcţie de semnificaţia informaţiei, deşi uneori codăm<br />
la fel de bine şi alte aspecte. Putem memora de exemplu poezii şi să le recităm<br />
cuvânt cu cuvânt. În această situaţie a fost codată nu numai semnificaţia poeziei ci<br />
şi cuvintele în sine. În memoria de lungă durată poate fi folosit codul acustic, spre<br />
exemplu sunetul unei voci anume, impresiile vizuale, gustul şi mirosul.<br />
Diferit de memoria de scurtă durată, uitarea din memoria de lungă durată rezultă<br />
dintr-o pierdere a accesului la informaţie, decât dintr-o pierdere a informaţiei în<br />
sine. O memorie săracă reflectă un eşec de rectualizare şi nu unul de stocaj.<br />
Plastic exprimat, a încerca să reactualizezi un item din memoria de lungă durată<br />
este ca şi cum ai încerca să găseşti o carte într-o bibliotecă mare. Faptul că nu vei<br />
găsi cartea nu înseamnă că ea nu există în bibliotecă, ci poate că o cauţi într-un loc<br />
greşit sau poate că este pur şi simplu înregistrată greşit, deci este inaccesibilă.<br />
Reactualizarea informaţiilor din memoria de lungă durată se va face cu atât mai<br />
uşor cu cât materialul supus encodării este mai bine organizat. Este mult mai uşor să<br />
ne amintim o listă de nume sau cuvinte dacă am encodat informaţia în categorii, iar<br />
apoi o reactualizăm categorie cu categorie 95 .<br />
De exemplu să presupunem că a-ţi participat la un seminar cu tema justiţia<br />
juvenilă, seminar la care au mai participat alături de judecători, procurori, poliţişti,<br />
psihologi şi asistenţi sociali. Când veţi încerca, mai târziu, să vă amintiţi numele lor,<br />
ar fi mai bine dacă iniţial veţi organiza informaţia cu privire la profesie. Apoi vă<br />
veţi pune întrebarea: Cine erau procurorii pe care i-am întâlnit Dar psihologii etc.<br />
Un al doilea factor care favorizează reactualizarea informaţiei este contextul în<br />
care a fost encodată şi stocată informaţia. De exemplu, abilitatea de reactualizare a<br />
numelor colegilor din clasa a VIII-a s-ar îmbunătăţi considerabil dacă veţi merge pe<br />
92 R. L.Atkinson, R.C. Atkinson, E. E.Smith, D. J. Bem, op. cit.p.387.<br />
93 Ibidem<br />
94 Ibidem<br />
95 R. L.Atkinson, R.C. Atkinson, E. E.Smith, D. J. Bem, op. cit, p.363.<br />
79