Descarcă - Salvati Copiii

• Stilul flexibil;
• Stilul „laisser-faire" - controlul şi sancţiunile nu sunt
reglementate clar, familia funcţionând după reguli şi sancţiuni
adoptate din mers.
• Stilul haotic, cu treceri imprevizibile de la stilul rigid la cel
„laisser-faire".
Pentru o înţelegere mai exactă a cerinţelor instanţelor cu privire la conţinutul
acestor anchete sociale astfel încât ele să reprezinte un instrument util în
soluţionarea cauzelor la care ne-am referit ne permitem să anexăm la finalul acestui
material un astfel de model (anexa 1).
B) Stabilirea întinderii, felul şi modalităţile de executare a obligaţiei de
întreţinere datorate minorului de către părinţi, când aceştia nu se înţeleg, fie că nu
sunt despărţiţi (art.107 C. fam), fie că neînţelegerea se iveşte în cazul divorţului
părinţilor (art.42 C. fam) ori cel al desfiinţării căsătoriei (art. 24 C. fam), precum şi
în cazul copilului din afara căsătoriei care şi-a stabilit filiaţia faţă de ambii părinţi
(art.65 C. fam.). Instanţa judecătorească decide cu ascultarea autorităţii tutelare .
În prezent, instanţele se confruntă cu un număr mare de acţiuni care au ca obiect
stabilirea unei pensii de întreţinere faţă de unul din părinţi care se află în
străinătate.
Convenţia privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate încheiată la
New York la 20 iunie 1956 şi la care România a aderat prin Legea nr.26/1991, are
ca obiect să faciliteze unei persoane (creditor), care se găseşte pe teritoriul uneia
dintre părţile contractante (statul creditorului), obţinerea pensiei de întreţinere la care
ea pretinde că are dreptul din partea unei persoane (debitor), care se află sub
jurisdicţia unei alte părţi contractante (statul debitorului).
Creditorul poate să adreseze o cerere unei autorităţi transmiţătoare a statului
unde se află, pentru a obţine pensia de întreţinere din partea debitorului. Cererea
trebuie să fie însoţită de toate documentele pertinente şi mai ales, dacă este cazul, de
o procură care autorizează instituţia intermediară să acţioneze în numele creditorului
ori să desemneze o persoană împuternicită să acţioneze în numele creditorului;
cererea va fi, de asemenea, însoţită de o fotografie a creditorului şi, dacă este posibil,
de o fotografie a debitorului.
Cererea trebuie să cuprindă:
• numele şi prenumele, adresa, data naşterii, cetăţenia şi profesia creditorului,
precum şi, dacă este cazul, numele şi adresa reprezentantului său legal;
• numele şi prenumele debitorului şi, în măsura în care creditorul are
cunoştinţă, adresele sale succesive din cursul ultimilor cinci ani, data sa de
naştere, cetăţenia şi profesia sa;
• expunere detaliată a motivelor pe care se întemeiază cererea, obiectul acesteia
• orice alte date pertinente privind mai ales resursele şi situaţia familială ale
creditorului şi debitorului.
Autoritatea transmiţătoare trimite dosarul instituţiei intermediare desemnată de
statul debitorului, în afară de cazul că ea consideră cererea ca nefiind de bunăcredinţă.
56