Anul VII Nr. 9-12 - Liviu Ioan Stoiciu

24revista nouă 9-10-11-12 (66-67-68-69)/2010eseucuvintele ducelui de Wellington, care avea el însuşistrămoşi irlandezi, potrivindu-li-se foarte bine: daca te-ainăscut într-un grajd nu înseamnă că eşti cal. Dispreţulelitist al ducelui faţă de Irlanda este caracteristicaristocraţiei britanice.Comerţul Americii cu Europa şi, în special, cu MareaBritanie era format, într-o proporţie însemnată de exportulcherestelei, care era transportată peste Atlantic, însă, laîntoarcere, navele aveau nevoie de balast, acceptând sătransporte, în condiţii groaznice, imigranţi săraci irlandezi.Coogan afirmă că aceşti oameni erau trataţi mai rău decâtsclavii africani, căci aceştia din urmă aveau o anumităvaloare, fiind, până la urmă, în interesul căpitanului şiarmatorilor să-i transporte sănătoşi peste ocean pentru a-ivinde la un preţ cât mai bun. Irlandezii săraci nu eraudeparte de condiţia de sclavi. Un transport peste oceancosta 4,5 lire, salariul unui muncitor irlandez timp de saseluni. Antreprenorii au imaginat un sistem ingenios pentru ascoate un profit: au acceptat ca imigranţii să le plăteascăodată ajunşi în America, astfel încât forţa lor de muncă eraoferită unor mari fermieri sau industriaşi americani pentrucinci ani! Angajatorii nu-i tratau mai bine decât pe sclavii lorafricani, căci, după cinci ani, trebuia să le dea drumul, înschimb sclavii îi deţineau pentru totdeauna. Emigraţiairlandeză în America era diferită faţă de cea europeană.Dacă europenii continentali plecau cu tot cu familii, emigraţiairlandeză era formată mai degrabă din persoane tinere, fărămeserie, copiii micilor fermieri şi muncitori agricoli. Numărultinerelor femei era cel puţin egal cu cel al bărbaţilor.În America, irlandezii nu au găsit, în momentul imigrării, osocietate perfectă, tolerantă şi deschisă. Americanii erau, pânăla urmă, urmaşii coloniştilor protestanţi (cele mai exigentebiserici protestante anti-catolice erau prezente de mult timp înAmerica) britanici. Discriminarea faţă de irlandezi era prezentăîn multe locuri ale Americii, afişe cu mesajul No Catholic and noIrish fiind foarte frecvente. În anii 1840, a fost înfiinţat chiar şi unPartid American al Nativilor (Native American Party), care militapentru păstrarea supremaţiei majorităţii protestante albe. Nativiiau organizat incendierea unor biserici catolice la Philadelphia,iar în ziua alegerilor din 1844 la New York se răspândise zvonulcă 1000 de nativi urmau să atace Catedrala St. Patrick.Arhiepiscopul Hugh a mobilizat 3000 de voluntari membrii aiVechiul Ordin al Hiberniei pentru a proteja catedrala şi l-aameninţat pe primarul general al New Yorkului că va transformaoraşul într-o a doua Moscova, dacă se va atinge cineva debiserica lui. 6 Un alt motiv al urii nativilor îl constituia, în afaradiferenţelor religioase, concurenta pe piaţa muncii, căci afluxulde muncitori necalificaţi irlandezi permitea patronatelor să oferesalarii reduse. În schimb, irlandezii au dezvoltat şi ei sentimenterasiste la adresa negrilor... Nici măcar în timpul războiului civilamerican lucrurile nu au fost mai simple, căci nordiştii înrolau toţibărbaţii care nu aveau 300 de dolari. Marea majoritatea airlandezilor nu puteau strânge nici măcar trei, darămite 300.Măsura era menită a proteja clasele avute protestante caremilitau teoretic pentru abolirea sclavagismului sudist, însă dintropostura comodă. Irlandezii din New York s-au aflat în primelerânduri ale unuia din cele mai ciudate şi sângeroaseevenimente cunoscute de New York: rebeliunea împotrivaînrolărilor obligatorii. Armata nordistă a trebuit să intervină cuartileria pentru a calma lucrurile, numărul total al morţilorridicându-se undeva în jurul cifrei de 500 de oameni. Atmosferaacelor vremuri sângeroase a fost reconstituită cu mult succesde regizorul Martin Scorsese în the Gangs of New York (cu odistribuţie de excepţie: Leonardo di Caprio, Liam Neeson şiDaniel Day Lewis 7 ). De altfel, condiţia imigranţilor irlandezilordin perioada 1850-65 (războiul de secesiune a durat între1861-65) şi confruntările sângeroase cu nativii sunt plasticşi fidel reproduse în acest film.Irlandezi la HollywoodAutorul remarcă faptul că, din start ,relaţia dintreHollywood şi Irlanda a fost un problematică, pentru căinteresele care dominau Hollywood-ul distorsionaurealitatea din Irlanda. Ştim bine că Hollywood-ului îiplăceau situaţiile maniheiste. Până în anii 1990, subiectulIrlanda a fost supus distorsiunilor şi cenzurii, căci a fost unsubiect delicat având în vedere istoria violentă dintreirlandezii catolici şi protestanţii din Ulster, susţinuţi deguvernele de la Londra. America întreţinea, după al doilearăzboi mondial, relaţii speciale cu Marea Britanie.„Distorsiunea a atins un nivel ridicat odată cu filmul PatriotGame, avându-l în rolul principal pe Harrison Ford”. Amvăzut filmul şi ne aducem aminte doar cum un criminalterorist, evident membru al IRA, face tot posibilul să ucidăfamilia unui american inocent, puternic, un fiu drept întrecei drepţi, care se amestecase din greşeală în acţiunilecriminalului IRA. Schematismul filmului nu este, până laurmă, surprinzător. Pentru cei care nu au văzut filmultrebuie specificat că nu, Harrison Ford nu a jucat rolulcriminalului IRA, cum am putea fi tentaţi. De altfel, HarrisonFord, care are şi el, la rândul său, doza de sânge irlandez,a mai jucat într-un film cu subiect delicat, de data aceastapuţin mai nuanţat: The Devil’s Own (1997), în careinterpretează rolul unui poliţist new-yorkez de origineirlandeză care oferă adăpost unui tânăr irlandez, proaspătsosit din Irlanda aparent în căutarea unui loc de muncă.Voluntarul IRA, rol interpretat magistral de Brad Pitt (unuldintre cele mai bune roluri ale sale, căci este atât de simplusă ai doar roluri de mare salvator al Planetei, neînfricatîntre neînfricaţi, cavaler al dreptăţii şi salvator al balenelor),care fusese implicat în multe acroşaje împotriva ArmateiBritanice în Ulster şi a serviciilor de securitate britanice(primele secvenţe reconstituie cu acurateţe scene de luptădin Ulster) nu traversase Oceanul Atlantic pentru a seangaja în construcţii, aşa cum o făceau cei mai mulţibărbaţi irlandezi ,ci pentru a achiziţiona rachete Stingerpentru... a doborî elicopterele britanice. Dacă SUA au pututlivra acele rachete mortale mujahedinilor afgani în nobilalor luptă împotriva ocupantului sovietic, nu acelaşi lucruputeau să-l facă cu voluntarii IRA, chiar dacă şi ei, la rândullor, luptau împotriva unei forţe de ocupaţie, de sorginteimperială, cea britanică. În mod just şi previzibil, HarrisonFord, poliţistul cel bun, află adevărata identitate a musafiruluisău, care reuşeşte să transbordeze preţioasa încărcăturape o modesta navă de pescuit, însă nu ajunge să sebucure prea mult de reuşita operaţiunii sale, căci estesurprins de Harrison Ford şi împuşcat din greşeală, întimpul confruntării, care se doreşte a fi o subtilă aluzie larăzboiul civil de acasă. Nu se ştie cum, acest film i-ascăpat lui Tim Pat Coogan, chiar dacă data apariţiei cărţiisale este ulterioară realizării şi lansării filmului în cauză.Acelaşi lucru se întâmplă, de altfel, şi cu filmul MichaelCollins, pe care nici nu-l menţionează, poate în ideea căregizorul era irlandez, el fiind produs în Irlanda.http://dochia.bravepages.com/revista_noua/index.html