Anul VII Nr. 9-12 - Liviu Ioan Stoiciu

60revista nouă 9-10-11-12 (66-67-68-69)/2010cronica muzicalăSerghie BUCURStagiunea filarmonică 2011În sfârşit, avem un motiv de vindecabilă bucurie!:Filarmonica Paul Constantinescu ne-a invitat ladeschiderea Stagiunii sale, 2010-2011, apoi ne-a redatcomorile ascunse în palatele Eutherpei, prin Concertulinaugural şi, la o săptămână, prin următorul, într-o manierăaureolată de succesul epocal pe care marea OrchestrăSimfonică a Ploieştiului, l-a avut pe scenele din Milano !Joi, 30 septembrie 2010, cu sala Casei de Cultură aSindicatelor, plină ochi, bagheta maestrului Ilarion IonescuGalaţi, în divină consonanţă cu vioara infailibilului GabrielCroitoru, a ridicat de vreo cinci ori publicul şi orchestra înpicioare ! Solistul serii, distinsul virtuoz Gabriel Croitoru ainterpretat – fascinant – Fantezia pe motive din operaCarmen, de Pablo de Sarasate (1844-1908), celebrul opus25 pentru vioară şi orchestră, al romanticului spaniol.Farmecul capodoperei lirice „Carmen”, de Georges Bizet(…) a deprins superlativele – şi ele neîncăpătoare –izvorâte din arta violonistică a domnului Gabriel Croitoru !Motivele infuzate de Sarasate, de extracţie exotică şi dinmelosul popular iberic, au reverberat, prin vioara pur şisimplu magnificată de mâinile domniei sale (magia stângii,rămâne indescriptibilă !), în salba de armonii şi ritmuri…transcendentale ! Varietatea în construcţia sonoră aexprimat perfecţiunea, triunghiularul dirijor-solist-orchestră,certificând încă odată profesionalismul acestei invincibileinstituţii care – răsplătind strălucit memoria înaintaşilor –este Filarmonica Paul Constantinescu!!! Dificilele articulărisonore, între acut şi grav, de distanţa a trei-patru octave, înadâncimile şi în profunzimile sarasatiene – iată Artaviolonistică pecetea Gabriel Croitoru!!! Măiestria croitorianăa aprins asistenţa, iar aceasta nu s-a lăsat până ce, solistul– chemat la rampă de 4 ori (le-am numărat !) nu a răsplătitspiritul încins al publicului, cu un bis – Andante-le dinSimfonia a II-a în La minor, de Johann Sebastian Bach! Oaltă probă a geniului violonistic croitorian! După pauză, cusonurile celor Şase dansuri populare româneşti, de BelaBartok (1881-1945), bijuterii muzicale cu care s-a deschisStagiunea, monstrul sacru al baghetei, maestrul IlarionIonescu Galaţi a re-creat Simfonia Fantastică, de HectorBerlioz (1803-1869), zguduitor opus 14, în 5 mişcări lucrat.Memorabilă prin măreţia interpretării sublime, SimfoniaFantastică a gravat în fiinţa fiecărui meloman, adâncimidiamantine incalculabile ! Graţie celor povestite de doamnaMiruna Negrea – distinsă componentă a Orchestreiploieştene – în Programul de sală, mai toţi au înţelesdrama pe care ireproşabilii muzicieni ai capitalei Prahoveiau redat-o în părţile lucrării: prima, Largo-Allegro agitato eapassionato assai / Vise-Pasiuni, disperarea Lui, înrătăcirile şi mai disperate, către Ea; în a II-a, Allegro nontroppo / Scenă de bal, regăsirea Iubitei; în a III-a, Adagio /Scenă câmpenească, scenă pastorală, cu apus de soareînfurtunat de tunete; a IV-a, Allegretto non troppo / Marşulspre supliciu, visul Lui, că şi-a ucis Iubita; a V-a, Larghetto-Allegro-Allegro assai / Visul unei nopţi de sabbat, visul Lui,inundat de fantome şi vrăjitoare, printre care o zăreşte peEa, în plină Zi a Mâniei (Dies Irae). Pe scurt, SimfoniaFantastică (scrisă în 1830) este povestea iubirii lui HectorBerlioz pentru Hannriet Smithson – frumoasa interpretă aOfeliei din Hamlet-ul descoperit de el, în 1927 (textul), pecare la nebunie voind-o de soţie, destinul i s-a pus în cale!!Joi, 7 octombrie 2010, fulminanta „Paul Constantinescu”,împreună cu virtuosul violoncelist Marin Cazacu, a excelatdin nou, de data aceasta – se putea altfel ? – sub vrăjitabaghetă a inegalabilului Radu Postăvaru ! Simt că nu pottrece de limita superlativelor, spre a exprima teribilaoriginală trăire la pupitrul Orchestrei noastre, aformidabilului dirijor care este – de Dumnezeu născut săfericească lumea! – sclipitorul Radu Postăvaru!!! D-l MarinCazacu ne-a dăruit – cu frenezia şi patetismulvioloncelistului de valoare mondială (tot timpul l-am avutîn faţă pe Pablo Casals!) –, la dimensiunile personalităţii d-sale solistice, capodopera lui Antonin Dvorak (1841-1904),Concert în Si minor pentru violoncel şi orchestră, opusul104 al marelui ceh (din Bohemia). Ascultându înregistrărileRadio ale d-lui Cazacu, mi-l imaginasem exact ca pe PabloCaslas; joi seara l-am văzut dezlănţuit pe canava sonorăa lucrării dvorkiene, desăvârşind, în trama ideatică a ei,coloratura şi mesajul fiecăreia dintre părţile alcătuitoare:Adagio-Allegro molto, Largo, Scherzo şi Allegro con fuoco.Tot doamna Miruna Negrea ne desluşeşte, pe „etajele”amintite, motivaţia acestei compoziţii: „Concertul pentruvioloncel este impregnat de nostalgia pentru ţara natală şi,mai ales, de dorul după căminul său şi casa de la Vysoka.Concertul aparţine în întregime Bohemiei; nici un motiv nuaminteşte de America unde trăia atunci”.Divinul Radu Postăvaru a desenat, împreună cuorchestra – ca şi în 30 septembrie, şi în 7 octombrie, incorpore pe scena Filarmonicii – un plus de sărbătoare – ,configuraţia sentimental-filozofică a Simfoniei a IX-a în Miminor, „Din Lumea Nouă”, opus 95. Parte organică aOrchestrei şi în incomensurabilă proporţie, a acesteiSimfonii, maestrul Postăvaru edifică, prin graţia şiimpetuoasa d-sale vocaţie dirijorală, esenţa acestei magii– care, prin trăirea exteriorizată mistic, teleporteazăpublicul acolo unde Muzica îşi are adevăratul şi eternul eisălaş ! Adică în Olimpul Eutherpei – zeiţa de mii de anibună, prin geniali şefi de orchestră, precum sunt toţi dirijoriiFilarmonicii Paul Constantinescu, cu melomanii prahoveni! Monumentalul – structură compoziţională dvorakiană – aexplodat în mişcarea finală a Simfoniei a IX-a, prinmajestuoasa tensiune a irumperii Universului supus legilorsale imprescriptibile ! Pornită pe când Dvorak s-a aflat înAmerica (invitaţie 1892), Simfonia a IX-a, iniţial TheAmerican Flag (Drapelul american) era marcată deinfluenţele Lumii Noi, dar căreia el i-a dat vigoarea„Melodiilor Bohemiei natale” (Miruna Negrea), pentru ca,sub vraja pateticului Radu Păstăvaru, această capodoperăsă imprime imensul joc de artificii al bucuriei cereşti!Mulţumim, Ilarion Ionescu-Galaţi!!! Mulţumim, RaduPostăvaru!!!muzichiahttp://dochia.bravepages.com/revista_noua/index.html