Anul VII Nr. 9-12 - Liviu Ioan Stoiciu

eseu revista nouă 9-10-11-12 (66-67-68-69)/2010 25Subiectul Irlanda a fost unul foarte sensibil, unul dintreregizorii Hollywood-ului, Sydney Olcott fiind dat afară dupăproducerea filmului The Bold Emmet, Ireland’s Patriot. Înplus, Hollywoodul era atent şi la deciziile şi codul instituţieibritanice care analiza ce filme pot fi difuzate, The BritishBoard of Film Censors (BBFC), care nu permitea ca soldaţiienglezi să fie înfăţişaţi în posturi delicate precum împuşcândcivili, cum era cazul în Irlanda. În plus, britanicii doreau canici o umbră să nu fie aruncată asupra dominaţiei lor asupraIrlandei. În cazul în care se producea un film sensibil, el riscasă nu poată pătrunde pe piaţa şi în cinematografele britanice,fapt care ar fi adus prejudicii financiare considerabile.Lista numelor actorilor irlandezi de la Hollywood esteimpresionantă, şi-i cuprinde pe Liam Neeson, PierceBrosnan, Patrick Bergin, Gabriel Byrne, Kenneth Branagh,Stephan Rea, dar şi noua stea, Collin Farell. Alţi mari actoriamericani, staruri mondiale, au ceva sânge irlandez (obunică, un părinte etc.): Tom Cruise, Sharon Stone,Harrison Ford, John Travolta, Meg Ryan, Daniel DayLewis, care trăieşte în Irlanda, unde are o casă, cucetăţenie britanica şi irlandeza, Mel Gibson (australian),Jack Nicholson, Mia Farrow, Sean Penn (Sean este unprenume gaelic, fiind varianta celtică a lui John) şi MarlonBrando. Acesta din urmă a turnat filmul Divine Rapture, în1995, în Irlanda, de care s-a îndrăgostit iremediabil, cerândulterior şi obţinând cetăţenia irlandeză. În momentul primeiaterizări în insula de smarald, Brando a declarat ce a simţit:„Ireland is like a steel dart going through my heart.”Cariera regizorului John Ford (care pretindea că numelesău este Sean Aloysius O’Feeney), născut din părinţi irlandeziemigraţi din comitatul Galway în 1894, este edificatoarepentru geniul irlandez. Ford a câştigat cinci premii Oscar încalitate de regizor. Între tinerele talente pe care John Fordle-a descoperit, şlefuit şi pus în valoare se află şi un anumeMarian Morisson, cu descendenţă irlandeză. MaşinăriaHollywood-ului a decis că Martin Morrison nu este, totuşi, unnume de star de cinema şi l-a rebotezat John Wayne. Inutil demenţionat lunga serie de filme western în care Wayne a jucatşi cu care se identifica perfect. Ceea ce se ştie mai puţindespre Ford este faptul că a fost un naţionalist republicanfervent. Tatăl lui a contribuit financiar la cauza unei Irlandelibere în timpul războiului de independenţă (1919-21), chiarşi Ford a venit în Irlanda în anul 1921 doar pentru a fi rapidexpulzat de britanici, căci Ford şi-a vizitat o rudă aflată înilegalitate, pe fugă (on the run), membru al IRA,aprovizionându-l cu bani şi whiskey. Pentru restul vieţii sale,John Ford a rămas un donator al IRA.Semnificativa prezenţă a irlandezilor la Hollywoodeste o altă dovadă a spiritului întreprinzător, uşoradaptabil şi talentului artistic al acestui popor sau adescendenţilor irlandezi.Australia şi Noua ZeelandăPrezenţa irlandezilor în cele două ţări datează încă de laînceputurile colonizării britanice, la începutul secolului alXIX-lea. După cum se cunoaşte, iniţial, Australia a fostconsiderată un loc bun pentru a deporta toate categoriileposibile de indezirabili din Marea Britanie, de la cerşetori,prostituate, delincvenţi de drept comun până la rebeliirlandezi. Unii autori văd în Australia laboratorul penal carea dus în cele din urma la apariţia Gulag-ului, ceea ce nueste departe de adevăr, având în vedere condiţiilegroaznice pe care le întâlneau deţinuţii odată debarcaţi pecoastele australiene. Primii deţinuţi care au plecat dinIrlanda la bordul navei Queen au ajuns în rada portuluiSydney la 26 septembrie 1791. În 1800 populaţia albă aAustraliei era de doar 4.500 de oameni iar între 1800-1802alte transporturi au mai adus alţi 872 de bărbaţi englezi şi722 de bărbaţi irlandezi, toţi condamnaţi, astfel încâtproporţia irlandezilor a crescut de la 20% la 33%. Se poatelesne imagina brutalitatea acelei societăţi incipiente,britanicii fiind disperaţi să trimită şi loturi de femei – deţinute!Însă britanicii nu au scăpat de spiritul rebel al irlandezilornici în Australia astfel încât cu cât populaţia albă a Australieicreştea cu atât proporţia irlandezilor devenea maiimportantă ajungând la un sfert din totalul ei. Irlandezii aufost de-a lungul timpului cei mai fervenţi susţinători aipoliticii de “australianizare” care dorea desprinderea deMarea Britanie conform principiului “Australia first, TheEmpire second şi chiar proclamarea republicii, subiect carecontinuă să fie delicat şi dezbătut în Australia zilelornoastre. Ca şi în celelalte zone dominate de anglofoniiprotestanţi, britanici sau urmaşii acestora în America,irlandezii s-au confruntat şi în Australia şi Noua Zeelandăcu sentimentele anti-catolice şi anti-irlandeze aleestablishment-ului protestant fapt care nu a împiedicatcomunitatea irlandeză să înflorească de-a lungul timpului,ajungând chiar să ocupe funcţia de prim-ministru. Britaniciinu au avut de ales şi i-au folosit pe irlandezi care erauagricultori iscusiţi, mai ştiau şi să scrie, în treburileadministrative oferindu-le posibilitatea de a-şi îmbunătăţitreptat soarta. Au permis chiar şi dezvoltarea unei reţelede lăcaşuri de cult catolice care a fost deservită de mulţipreoţi neobosiţi, cu har şi spirit de sacrificiu. Printreaceştia se numără şi Daniel Mannix care s-a născut la 4martie 1854 la Charleville, comitatul Cork. Intrarea înBiserică i-a fost impusă de o mamă dominatoare. A ajunsepiscop în Melbourne devenind una dintre cele maiimportante figuri ale catolicismului australian. Datorităeforturilor sale s-au ridicat 240 de biserici, seminarii,orfelinate şi aziluri iar numărul catolicilor din dioceza sa acrescut de la 150.000 la 600.000. Irlandezii au participatşi la marea goană după aur din Australia căci în 1851 înstatul Victoria s-au descoperit zăcăminte aurifere. Imediat95.000 de oameni au ajuns în zonă pentru a căuta aur,unii dintre irlandezi, specializaţi în astfel de prospecţiuni,venind tocmai din California. În următorii 25 de anipopulaţia albă a Australiei a crescut de la 400.000 deoameni la un milion. Irlandezii erau populari printrecăutătorii de aur căci erau muncitori şi, în plus, princântecele şi glumele lor făceau atmosfera mai veselă.Sentimentele anti-irlandeze au dispărut cu greu dinAustralia către anii 1990. În anii 1950 irlandezii încă erausupuşi discriminării, mai ales în ceea ce priveşteangajarea. În acea perioadă, o bancă din Hobart, Tasmanianuangaja catolici. Arhiepiscopul Young a organizat un boicotal băncii, catolicii ameninţând cu retragerea depozitelor,astfel încât discriminarea a încetat. Sfârşitul epopeiidiscriminării irlandezilor l-a constituit ajungerea în funcţiade prim-ministru a lui Paul Keating, un irlandez australian.Spre deosebire de Australia, în Noua Zeelandă nu aufost trimişi condamnaţi de drept comun, chiar dacă uniidintre deţinuţii din Australia au ajuns în Noua Zeelandădupă ispăşirea sentinţei. Militarii irlandezi servind înArmata Britanică au făcut parte din contingentele care auhttp://dochia.bravepages.com/revista_noua/index.html