Anul VII Nr. 9-12 - Liviu Ioan Stoiciu

poezie revista nouă 9-10-11-12 (66-67-68-69)/2010 39Calvar avar, incest mustindCodrul drumeţ, jale statică.Marinar sau Zeu interimar, totunamanipulare pură, piei!Calvar avar şi... care caviar?!Un scurt respiro pirotehnic-odihna neagră.Aş putea să te sărut pe coapsestând în picioare, îi spuse copilulîndrăgostit mamei; păpuşi sfârtecate.pe scări.Să începea cu finalul, fiasco superbideal, delapidat, corăbii-rable bilateraleîntâlniri aiurea, nici o susţineresusţinând; toamnă marcată la rându-i.Din păcate, aceste oferte îndoliatede cacialma s-ar putea zice, aceastăscuturare dură, pe când un crud boicotsubminează, zilnic.Modelul naibii!Articole, craniu’n craniu se batele ştiu ce vor, mică inabilitate gândităaltă cheie iertată, sărăcie sărăcăcioasăconştiinţă palidă, palidă.Nu mai întreb; drujba prieteniei…am citit-o.Şi altele de decodificat, atroce.Aş putea să te sărut pe coapsestând în picioare, îi spuse copilul precocemamei; blondă, medic legist, ţipătoare...Nu mai întreb întrebările; astea suntmisiunile lor, şubrede cum sănătatea gloatei.Tradiţie îndoctrinată,educaţie diabolică.Exist ca să exist, donquijotesc,printremori de vânt politicoase.RACENu trec pe la zebraci ca prin untprin maşini»Gratii în formă de soarela fereastra din stradă...Membre protezate, umbre involuntarProtejate – cum n-ai făcut-o tu… Umbra?!Andreea Maldini, demis.Prieteni terminaţi, etilici,E bine şi-aşa, dar nu e bine deloc.Bucăţele ca în final - lebădă neagră.Oricare, a nu ştiu câta oară;Dolii, un nou mort a nu ştiu câta oară.Şi nu-i putem limita, cursă sadică.Ne blocăm, ne cramponăm…partea deintabulare, o, o astfel de construcţieşi am făcut-o; acum ne judecăm…Probleme bolnave, destin absurd, mareagroapă, necomunicarea en vogue, pânăşi bruma care mai era, izolată, regretereduse la amintiri sordide, un sfârşitde pagină al cărţii despre carenu vorbesc.Andreea Maldini, jucător demis.Muza zadarnică, demisă…Fotbal şi poezie; a marcat cu multă artă.Scăderea scăderilor, categorii vulnerabile.Concept concentrat într-un craniu galben.Gratii în forma de soare; pârghii cărora le pare rău.Ploi izolate.Deştept răspuns pentru un posterMoţăind în arcadăChibrit fără breton.Beton, adu-ţi aminte!Devoalate laturi ascunse, şederilelungi în cârciuma „ciumată” de amabilitate,Negrul cântă, cântă.Labilă psihic, toamna încăîşi face încălzirea; zaruri ursitesă nu se rostogolească niciodată.Liber pe naiba!Fulgeră pasărea’n dreapta, senină.O, seninătatea!Stresul făurindu-şi vrerea neagră, neagră.Eseuri, recenzii, rateuri, uitare…Petele închise pisiciimoţăind în arcada adaosuluigeneros de nuanţe de verde.Iradiind o scurtă turăde cartier, poetul pieredezdoind colţul zidului, acelaşicolţ urinat zilnic de câini;puţin mai jos de un genunchiobişnuit.http://dochia.bravepages.com/revista_noua/index.htmlColaborare, ce coroborată cu... atacă;evenimentele candorii, risipite.Chema elicopterul, poate.Debut de toamnă amabilă, amiabilă.Sub două neoane aprinse ziuape un fond negru ivoriu, două mâiniîşi transmit din pumn în pumno brichetă verde.Un spate de om în faţa vitrineivieţii complicate - aeronavă rănită.Benefic, ce?Noi amănuhte vechi.Pâinea şi cărţile de vizitătelevizor confuz, distorsionândimagini magice; batalion rugat să…„Fac mereu numai ce îmi place” -prea bine, Ehikö.Deştept răspuns pentru un posterpozând în costum de baie roşu, cu paiete.Paie pe foc pentru beţivi avizi.Şi butonez telecomanda spre piesa:„I’M COMING”; pentru validarea distragerii.Debut de toamna amabilă, amiabilă.Da, Caravaggio, te-am uitat!