11.07.2015 Views

Anul VII Nr. 9-12 - Liviu Ioan Stoiciu

Anul VII Nr. 9-12 - Liviu Ioan Stoiciu

Anul VII Nr. 9-12 - Liviu Ioan Stoiciu

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

poezie revista nouă 9-10-11-<strong>12</strong> (66-67-68-69)/2010 49Petru SOLONARU1.Când nimeni şi nimicu ’-i se bucurau în sine,iar peste tot stihia ascuns dorea să-închine,ce Zeu, atunci, ca beznă, pe cel de’ acum ceruse?...- O ! cercul, foc al morţii, spre-al vieţii punct, cenuşe...2.Nici moartea spre- a renaşte, nici naşterea ce moare,n- ajung nicicum în locul Fiinţei Uitătoare.Spre– a pustii venirea- i , ea vine din pustie.- Cine, ’ între vii, urmând- o, ceva- i e dat să ştie?...3.- Contemplă ţie-ţi zarul destinului cum saredin fericire’ în lacrimi, din vis în disperare !...Pe muchea lui stă scrisa : ,,Plecaţii, nu-s a-întoarceabsurda clipei roată, nici firul celor parce ’’...4.Cât nu sunt încă iarbă şi cana are ’ într- însapustie busuioacă, de ce visarea- mi, plâns- a ?......Îmi amintesc plecaţii... Dar vinul vechi îmi spune :-,, Taci ! bea... iubeşte clipa, că- i singura minune.’’5.- De ce pe mări bat valuri, dacă doar duc Neunde,iar drumul lor smintirii gândirea scriu s- afunde ?...Nici undă şi nici cuget un sens nu au... învaţă !...Învins al nopţii, cine, mai speră’ în dimineaţă ?...6.Căzând în sine Punctul, dă pururea lumină !...Oglindă celui nimeni, când totul i se- închină,închide prin deschisul, ce’ întru închis deschidelimbajul spre gândire, deplinul, formei vide...7.- Sub vântul ce- o curtează, nu plânge STINS dinfloare!...El, germen învierii, e chiar atunci când... moare .Bucoavna parfumată ce- i scrisă clipei, ştim edeşarta cugetare s- o recitească Nime ...8.Oglinda-mi faţă’ în faţă cu cea a morţii spune :- ,,Spre foc fixate- s toate... desfătul dă’ în tăciune.Rezerva dintre tine şi umbră se măsoarăşi- însfăruie,dar, torsul, ce toarce- a vremiisfoară’’...9.Urzirea clipei, iată, prin noi un vid coboară !...Ulciorul fericirii, s- a spart de Lună- aseară,când,să rămâi, rugat- am sub liniştea cea largă.Dar tu plecai... iar talpa, cărarea da să şteargă...10.Când sparge valul ţărmii, ce vrea să- îndrugespuma?...Că toate’ în sine- s goale. De’ a purure, şi’ acuma.Cum ea, şi noi în viaţă, ne- am răzvrătit sub unde,tăind zădărniciei absenţa ce ne- ascunde...11.După cortina nopţii, ce drum ne mai aşteaptă,cum ieri se schimbă’ în astăzi, şi, scară fără treaptăa celui mâine, pare că de nimic se- aţine?......Ierei suntem o clipă prin focul îndesine...<strong>12</strong>.Deschisul orb întinde irida sa chemareşi uită înstigmatul prin viaţa ce dispare .Tandreţea- i să picteze în Gând cu’ atâta artădeşertăciunea lumii cum sinei se deşartă...<strong>Ioan</strong>a Vintilă Finţiş, Icoana dinapă, Ed. Ghepardul, Bucureşti,2010Paulina Popa, Păsări de piatră,ED. Emia, Deva, 2010Viorel Tăutan, Elegia civistransilvaniae Viorel - Gheorghe,Ed. Limes, 2010http://dochia.bravepages.com/revista_noua/index.html

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!