48revista nouă 9-10-11-<strong>12</strong> (66-67-68-69)/2010kosovacă îi este fiu, l-a secerat cu o rafală de gloanţe...Înafară de asta, am trăit un moment foarte dificil şi în clipaîn care în acea seară, la ora 11, am închis uşa camereiunde rămaseră întinşi Rukia şi Xhemshir, ieşind pentraa duce copii la culcare. Când am intrat la vecini, amleşinat! Seferin, rănit, capturat de forţele sârbe a fostdus la vecini, în tinp ce pe Ilir, celălat băiat, soţul Rukiei,care era membru UCK, l-au pris şi l-au dus la Prishtina,de unde l-au întors cadavru...Ziua de 28 februarie a însemnat 24 de victime laQirez, la Mehalla-Prekaz, la Likoshan, la Baks...Pelângă cei căzuţi din familia Nebiu, au mai fost patrubăieţi ai lui Sheremet, zece din familia Almeti...Au întinsvictimele într-un loc din vecinătate. În mijlocul lor seViaţă de munte şi de hoinărealăChinurile acestei familii nu s-au terminat aici: o datăcu războiul au început „drumeţiile” prin munţi şi sate, încăutarea unui adăpost, cu copiii în braţe şi cu bătrâniiepuizaţi. – Pe când ne aflam în satul Shutica aveam untranzistor la care auzeam ştirile, acolo am aflat deînceperea ofensivei NATO, spunea Hamidja cu ochiistrălucind. Când forţele sârbe au intrat în sate, a începutmarea mişcare a populaţiei. Hamide, cu pruncul abianăscut în braţe, cu soacra Hata şi cu ceilalţi cinci copii,au plecat în satul Baks, apoi sârbii i-au obligat să sealipească coloanei, au trecut prin Krasmirovc, prinKojica, au continuat prin Terstenik, Drenas, Gllanasella,Tërdevc...Mergeau în soare şi pe ploaie, într-un şirdistingea cadavrul Rukiei cu burta umflată, singurafemeie. În timp ce aşteptau să-i adune pe toţi cei căzuţi(14 trebuiau aduşi de la morga din Prishtina), maicaHata s-a dus să-l mai vadă încă o dată pe fiul ei,Xhemshir, pentru că nu o lăsaseră. Îi implora : Vă daucuvântul meu că nu o să mi se audă vocea! – L-amprivit, l-am atins peste tot şi nu am plâns. Era tânăr,dragul mamei, nu împlinise încă treizeci... Pe 3 martie,când se pregătea înhumarea cadavrelor şi când le-auadus şi pe celelalte de la Prishtina, printre acestea seafla şi tânărul Ilir. Când au început vaietele, maica Hatas-a adresat mulţimii:- Nu ţipaţi, să nu vă aud glasul! Nu vedeţi că suntemîncercuiţi? Vreţi să ne omoare pe toţi?Rukia şi Ilir, bărbat şi nevastă, un cuplu tânăr, au fostîngropaţi unul lângă celălalt. În urma lor au rămas Valon,de 6 ani şi Valentina, de 3...Xhenshir a lăsat trei fetetinere şi nevasta Hamidja, care aştepta din nou sănască.- Chiar cu trei zile înainte să aibă loc încercuirea amfost la medic, pentru ecografie. Mi-a spus că era băiat,iar Xhemshir, vesel, adăugă: noră, Shqipdon o să-lcheme! El însă nu a ajuns să-şi vadă fiul, care s-anăscut la două luni după moartea lui. Pentru Hamidjaviaţa a continuat să fie înspăimântătoare, evenimenteledin acea zi de coşmar au urmărit-o timp îndelungat –leşinuri dese, tremurături, crampe. I-a trebuit mult ca săse vindece de consecinţele acestora.nesfârşit. La Bainca li s-a alăturat coloana de femei,copii, bătrâni...- Acolo ne-au ordonat în albaneză:întoarceţi-vă de unde aţi venit! Ne-am întors la Tërdevc,apoi la Kraikova, acolo erau morminte deschise , ne-auadunat într-o grădină şi ne-au somat să nu ne mişcăm!Of, din nou ne-am întors în Drenas...În Qirez ne-aubăgat în clădirea şcolii, au umplut şi moscheea satului...Când am revenit în Qirez, în iunie 1999, am simţitaerul libertăţii, ceva incredibil, deşi cu multe victime, cucase incendiate, cu curţi pustiite şi animale ucise...Câte gravide crezi că a luat războiul din Kosovo din 98-99?(După război, la cererea Tribunalului de la Haga, s-aprocedat la deshumarea şi reînhumarea celor 24 devictime).Această familie şi acest cartier au o deosebităimportanţă în marea cotitură ce a avut loc în Kosovo, înschimbarea curentului istoriei. Există două momentecare trebuie apreciate şi care sunt foarte importante:opera nepreţuită şi incomparabilă a lui Adem Jashari şia familiei sale pentru Kosovo şi celălalt moment, legatde puterea familiei Jashari de a transforma durerea înforţă, care a ştiut să reînoiască şi să dea un mesaj depace pentru noul KosovoBamir Topi, preşedintele Albaniei,Prekaz, ianuarie 2008Fragment din vol. ISTORIA GROAZEI, 1998 –1999, Dosarul crimelor de război, mărturiile femeilorhttp://dochia.bravepages.com/revista_noua/index.html
poezie revista nouă 9-10-11-<strong>12</strong> (66-67-68-69)/2010 49Petru SOLONARU1.Când nimeni şi nimicu ’-i se bucurau în sine,iar peste tot stihia ascuns dorea să-închine,ce Zeu, atunci, ca beznă, pe cel de’ acum ceruse?...- O ! cercul, foc al morţii, spre-al vieţii punct, cenuşe...2.Nici moartea spre- a renaşte, nici naşterea ce moare,n- ajung nicicum în locul Fiinţei Uitătoare.Spre– a pustii venirea- i , ea vine din pustie.- Cine, ’ între vii, urmând- o, ceva- i e dat să ştie?...3.- Contemplă ţie-ţi zarul destinului cum saredin fericire’ în lacrimi, din vis în disperare !...Pe muchea lui stă scrisa : ,,Plecaţii, nu-s a-întoarceabsurda clipei roată, nici firul celor parce ’’...4.Cât nu sunt încă iarbă şi cana are ’ într- însapustie busuioacă, de ce visarea- mi, plâns- a ?......Îmi amintesc plecaţii... Dar vinul vechi îmi spune :-,, Taci ! bea... iubeşte clipa, că- i singura minune.’’5.- De ce pe mări bat valuri, dacă doar duc Neunde,iar drumul lor smintirii gândirea scriu s- afunde ?...Nici undă şi nici cuget un sens nu au... învaţă !...Învins al nopţii, cine, mai speră’ în dimineaţă ?...6.Căzând în sine Punctul, dă pururea lumină !...Oglindă celui nimeni, când totul i se- închină,închide prin deschisul, ce’ întru închis deschidelimbajul spre gândire, deplinul, formei vide...7.- Sub vântul ce- o curtează, nu plânge STINS dinfloare!...El, germen învierii, e chiar atunci când... moare .Bucoavna parfumată ce- i scrisă clipei, ştim edeşarta cugetare s- o recitească Nime ...8.Oglinda-mi faţă’ în faţă cu cea a morţii spune :- ,,Spre foc fixate- s toate... desfătul dă’ în tăciune.Rezerva dintre tine şi umbră se măsoarăşi- însfăruie,dar, torsul, ce toarce- a vremiisfoară’’...9.Urzirea clipei, iată, prin noi un vid coboară !...Ulciorul fericirii, s- a spart de Lună- aseară,când,să rămâi, rugat- am sub liniştea cea largă.Dar tu plecai... iar talpa, cărarea da să şteargă...10.Când sparge valul ţărmii, ce vrea să- îndrugespuma?...Că toate’ în sine- s goale. De’ a purure, şi’ acuma.Cum ea, şi noi în viaţă, ne- am răzvrătit sub unde,tăind zădărniciei absenţa ce ne- ascunde...11.După cortina nopţii, ce drum ne mai aşteaptă,cum ieri se schimbă’ în astăzi, şi, scară fără treaptăa celui mâine, pare că de nimic se- aţine?......Ierei suntem o clipă prin focul îndesine...<strong>12</strong>.Deschisul orb întinde irida sa chemareşi uită înstigmatul prin viaţa ce dispare .Tandreţea- i să picteze în Gând cu’ atâta artădeşertăciunea lumii cum sinei se deşartă...<strong>Ioan</strong>a Vintilă Finţiş, Icoana dinapă, Ed. Ghepardul, Bucureşti,2010Paulina Popa, Păsări de piatră,ED. Emia, Deva, 2010Viorel Tăutan, Elegia civistransilvaniae Viorel - Gheorghe,Ed. Limes, 2010http://dochia.bravepages.com/revista_noua/index.html