Anul VII Nr. 9-12 - Liviu Ioan Stoiciu

48revista nouă 9-10-11-12 (66-67-68-69)/2010kosovacă îi este fiu, l-a secerat cu o rafală de gloanţe...Înafară de asta, am trăit un moment foarte dificil şi în clipaîn care în acea seară, la ora 11, am închis uşa camereiunde rămaseră întinşi Rukia şi Xhemshir, ieşind pentraa duce copii la culcare. Când am intrat la vecini, amleşinat! Seferin, rănit, capturat de forţele sârbe a fostdus la vecini, în tinp ce pe Ilir, celălat băiat, soţul Rukiei,care era membru UCK, l-au pris şi l-au dus la Prishtina,de unde l-au întors cadavru...Ziua de 28 februarie a însemnat 24 de victime laQirez, la Mehalla-Prekaz, la Likoshan, la Baks...Pelângă cei căzuţi din familia Nebiu, au mai fost patrubăieţi ai lui Sheremet, zece din familia Almeti...Au întinsvictimele într-un loc din vecinătate. În mijlocul lor seViaţă de munte şi de hoinărealăChinurile acestei familii nu s-au terminat aici: o datăcu războiul au început „drumeţiile” prin munţi şi sate, încăutarea unui adăpost, cu copiii în braţe şi cu bătrâniiepuizaţi. – Pe când ne aflam în satul Shutica aveam untranzistor la care auzeam ştirile, acolo am aflat deînceperea ofensivei NATO, spunea Hamidja cu ochiistrălucind. Când forţele sârbe au intrat în sate, a începutmarea mişcare a populaţiei. Hamide, cu pruncul abianăscut în braţe, cu soacra Hata şi cu ceilalţi cinci copii,au plecat în satul Baks, apoi sârbii i-au obligat să sealipească coloanei, au trecut prin Krasmirovc, prinKojica, au continuat prin Terstenik, Drenas, Gllanasella,Tërdevc...Mergeau în soare şi pe ploaie, într-un şirdistingea cadavrul Rukiei cu burta umflată, singurafemeie. În timp ce aşteptau să-i adune pe toţi cei căzuţi(14 trebuiau aduşi de la morga din Prishtina), maicaHata s-a dus să-l mai vadă încă o dată pe fiul ei,Xhemshir, pentru că nu o lăsaseră. Îi implora : Vă daucuvântul meu că nu o să mi se audă vocea! – L-amprivit, l-am atins peste tot şi nu am plâns. Era tânăr,dragul mamei, nu împlinise încă treizeci... Pe 3 martie,când se pregătea înhumarea cadavrelor şi când le-auadus şi pe celelalte de la Prishtina, printre acestea seafla şi tânărul Ilir. Când au început vaietele, maica Hatas-a adresat mulţimii:- Nu ţipaţi, să nu vă aud glasul! Nu vedeţi că suntemîncercuiţi? Vreţi să ne omoare pe toţi?Rukia şi Ilir, bărbat şi nevastă, un cuplu tânăr, au fostîngropaţi unul lângă celălalt. În urma lor au rămas Valon,de 6 ani şi Valentina, de 3...Xhenshir a lăsat trei fetetinere şi nevasta Hamidja, care aştepta din nou sănască.- Chiar cu trei zile înainte să aibă loc încercuirea amfost la medic, pentru ecografie. Mi-a spus că era băiat,iar Xhemshir, vesel, adăugă: noră, Shqipdon o să-lcheme! El însă nu a ajuns să-şi vadă fiul, care s-anăscut la două luni după moartea lui. Pentru Hamidjaviaţa a continuat să fie înspăimântătoare, evenimenteledin acea zi de coşmar au urmărit-o timp îndelungat –leşinuri dese, tremurături, crampe. I-a trebuit mult ca săse vindece de consecinţele acestora.nesfârşit. La Bainca li s-a alăturat coloana de femei,copii, bătrâni...- Acolo ne-au ordonat în albaneză:întoarceţi-vă de unde aţi venit! Ne-am întors la Tërdevc,apoi la Kraikova, acolo erau morminte deschise , ne-auadunat într-o grădină şi ne-au somat să nu ne mişcăm!Of, din nou ne-am întors în Drenas...În Qirez ne-aubăgat în clădirea şcolii, au umplut şi moscheea satului...Când am revenit în Qirez, în iunie 1999, am simţitaerul libertăţii, ceva incredibil, deşi cu multe victime, cucase incendiate, cu curţi pustiite şi animale ucise...Câte gravide crezi că a luat războiul din Kosovo din 98-99?(După război, la cererea Tribunalului de la Haga, s-aprocedat la deshumarea şi reînhumarea celor 24 devictime).Această familie şi acest cartier au o deosebităimportanţă în marea cotitură ce a avut loc în Kosovo, înschimbarea curentului istoriei. Există două momentecare trebuie apreciate şi care sunt foarte importante:opera nepreţuită şi incomparabilă a lui Adem Jashari şia familiei sale pentru Kosovo şi celălalt moment, legatde puterea familiei Jashari de a transforma durerea înforţă, care a ştiut să reînoiască şi să dea un mesaj depace pentru noul KosovoBamir Topi, preşedintele Albaniei,Prekaz, ianuarie 2008Fragment din vol. ISTORIA GROAZEI, 1998 –1999, Dosarul crimelor de război, mărturiile femeilorhttp://dochia.bravepages.com/revista_noua/index.html