RADIODIAGNOSTIC CLINIC - Cursuri Medicina

După mecanismul fracturii, deosebim fracturi rezultate prin acţiunedirectă sau fracturi prin acţiune indirectă. La cele prin fractură indirectădeosebim : fracturi prin presiune verticală sau telescopare în axulunui os sau prin tasare.Fractura prin torsiune se întâlneşte la oasele lungi. Fractura printracţiune este determinată de o contracţie musculară bruscă.Decolările epifizare şi fracturile cu decolare sunt rezultatul tracţiuniiexercitate pe un schelet cu creştere neterminată.Luxaţia congenitală de şoldReperele HilgenreinerCadranele OmbredanneDiscontinuitatea arcului cervico - obturatorFormarea calusuluiFormarea calusului - în primele ziledupă imobilizare, în jurul extremităţilorfracturii există un hematom.Calusul fibrino-proteic :Stadiul I - când linia de fracturăeste evidentă iar osul este cu mineralizarepăstrată ;Stadiul II - în următoarele 7 zile,extremităţile sunt scăldate într-un ţesutconjunctivo - vascular tânăr, ţesuturigranulare provenite mai ales din periostşi decalcificare. Linia de fractură este mailargă. Extremităţile din focar au conturulneregulat.În focar se formează calusul conjunctival, sau provizoriu cu caracterde ţesut osteoid, care prin condiţiile hiperemiei devine mediu osificabil.Către sfârşitul săptămânii a treia, între fragmente se schiţeazăo opacitate nouroasă, neprecisă.Stadiul III - Calusul osos primitiv - se dezvoltă periostal şiendostal. Apare în timp de 1 - 3 luni, linia de fractură începe să seşteargă, în jurul extremităţilor se formează o opacitate neomogenă deţesut osos neordonat, atât în cavitatea medulară cât şi în afară.Cu timpul, calusul se modelează funcţional, dimensiunile lui sereduc, iar traveele osoase se structurează în sensul liniilor de forţe -acesta este calusul osos definitiv.Uneori, reducerea fracturilor se face pe cale chirurgicală cu aplicareade grefoane sau piese metalice, tije, broşe, cuie, etc.Fracturile oaselor scurte şi plate ca şi a epifizelor, se vindecă princalus endostal, care apare în evidenţă mai greu radiologic. La un adult228sănătos, consolidarea unei fracturise face în patru luni la femur, douăluni la humerus. Fracturile oblice sevindecă mai lent decât cele transversale.Complicaţiile calusului :- întârzierea în apariţiacalusului - datorită unor stări patologicegenerale, diabet, sifilis, avita-Osteomielita acutăminoza D, îndepărtarea fragmentelorinterpoziţie de aponevroză şi părţi moi, supuraţii în focar defractură ;- pseudoartroza - în unele cazuri fracturile nu se consolidează,apare o articulaţie falsă între segmentele osoase ;- calusul vicios - se poate datora lipsei de reducere a fragmentelor,caz în care acestea se consolidează în poziţie diferită.Alte complicaţii: osificări ligamentare vasculare, prezenţa de corpistrăini metalici, complicaţii la nivelul articulaţiilor adiacente, artrozădeformantă, osteoporoză dureroasă, necroza unui fragment, anevrismarterio - venos.LuxaţiileLuxaţiile - pot să fie traumatice. Au sediul frecvent în articulaţiilemembrelor, umăr, cot, şold, degete.Examenul radiologic evidenţiază poziţia în care sunt deplasateextremităţile osoase, gradul îndepărtării şi eventual fragmenteleosoase smulse odată cu luxaţia.Luxaţia patologică - reprezentată prin luxaţia congenitală de şold,consecinţa unei întârzieri de dezvoltare a componentelor osoase şipărţilor moi.Displazia apare în cursul vieţii intrauterine şi se manifestă cândcopilul începe să meargă.Examenul radiologic - se observă o diferenţă de dezvoltare şipoziţie între cele două articulaţii, întârzierea apariţiei nucleului ososfemural cefalic, cavitatea cotiloidă este turtită, plafonul cotilian cu oblicitatemare în sus, femurul de partea bolnavă este hipoplazic şi maisubţire.Nucleii osoşi ischiopubieni sunt mai îndepărtaţi de partea bolnavă.Există diferite tehnici de depistare a displaziilor şi luxaţiilor de229