RADIODIAGNOSTIC CLINIC - Cursuri Medicina

Dintele normalImaginea radiologică pune în evidenţă forma coroanei şirădăcinii, cât şi straturile dure care le formează.Smalţul dentar. – Are conţinutul cel mai bogat în săruri minerale96%, fiind foarte dens. Smalţul care îmbracă coroana are grosimidiferite – mai mare pe suprafaţa ocluzală şi se pierde treptat spre colet.Uneori datorită fenomenului de abraziune, grosimea suprafeţei ocluzalea smalţului se reduce. Uneori se poate observa şi o abraziune interdentarădatorită modificărilor poziţiei dentare sub presiunea masticatorie.Punctele normale de contact interdentare, devin prin abraziuneinterproximală suprafeţe iar dinţii se înclină uşor mezial. Suprafeţa decontact interdentară în mod normal convexă, devine plană sau concavă.Cementul este o continuare a smalţului învelind rădăcina. Foartedes el se suprapune peste smalţ. Structura cementului este apropiatăde a compactei osoase având 73% săruri minerale. Pe el se produceinserţia ligamentalor alveolodentare, identică cu cea de pe lamina duraa alveolei.Imaginea radiologică a cementului este net delimitată spre exteriorîn schimb interior nu se poate diferenţia din cauza absorbţiei foarteapropiate a dentinei şi cementului. Starea lui în modificările patologicesuferite se poate aprecia prin studierea imaginii suprafeţei radiculare.Dentina este deasemenea intens radioopacă, fără structură,conţinând săruri minerale în procent de 76%. Diferenţierea de smalţeste netă la nivelul coroanei. Dentina constituie un strat opac, bine conturat,care înconjoară camera pulpară şi canalul radicular.Pulpa dentară este conţinută în camera pulpară şi canalul radicular.Ea este radiotransparentă. Are o formă asemănătoare cu acoroanei şi este bine delimitată de dentină.La molari şi premolari prezintă prelungiri diverticulare în care segăsesc coarnele pulpare.Canalele radiculare variabile în funcţie de dinţii care le conţin,apar ca nişte prelungiri ale camerei pulpare.Spaţiul periodontal. – Are forma unei linii radiotransparente,care este ca o mănuşă în care sunt implantate rădăcinile dintelui. Estenet conturat şi se situează între cementul radicular şi corticala alveolarănumită lamina dura, şi are aproximativ 0,4-0,5 mm. Grosimeaacestei linii radiotransparente este diferită, mai largă la nivelul inserţieigingivale unde se află ligamentul circular, precum şi la apex în dreptul272fibrelor ligamentare radiculare. Spaţiul parodontal este ocupat de ligamentalealveolo-dentar, ţesut conjunctiv, vase şi nervi.Alveola uni sau multi cavitară este conţinătoarea rădăcinilordentare, având aspectul acestora. Pe toată suprafaţă este marginită deo corticală osoasă cu aspect de os compact, groasă de cca. 0,5 - 1mm, net delimitată spre lumenul alveolar şi mai şters spre osul spongiosmaxilar, denumită lamina dura.Limbusul alveolar sau marginea superioară a alveolei, de formărotund ovalară, este format de limita opacităţii corticale-osoase şi transparenţeiligamentului circular al mucoasei gingivale. Pe radiografiadentară apare în formă de unghi drept. El se continuă între 2 alveoleprin marginea crestei alveolare, delimitată de mucoase gingivală totprin corticală osoasă.Septul osos interalveolar are forme diferite, poate fi în „V“ sau„U“. Forma septului osos între 2 rădăcini ale dintelui multiradicular estetriunghiular cu vârful spre rădăcină la nivelul unde se unesc alveolelerespective, îmbrăcând forme variate. Septul alveolar se modifică progresivprin rezorbţie, cu vârsta sau prin procese patologice parodontomarginale.Este constituit din os spongios şi mărginit de lamina dura.IMAGINEA RADIOLOGICĂ NORMALĂ A DINŢILOR.Incisivul central superior – erupe în jurul vârstei de 7 ani şi estecalcificat complet la 10 ani. Are aprox. 22 mm lungime. Pe filmul radiologiccoroana în formă de lopată este uşor asimetrică cu unghiul incizaldistal mai rotunjit decât cel medial. Ea apare îmbrăcată în smalţ, estefoarte opacă şi fără structură. Rădăcina măsurând cca. 11 mm esteconică, uşor turtită uneori discret curbată, spre distal în treimea apicală.Axa ei formează un unghi deschis oral cu axa coroanei. Camera pulparăa zonă radiotransparentă omogenă cu pereţi net delimitaţi, ocupăporţiunea centrală a coroanei şi are două prelungiri spre unghiurileincizale: Canalul radicular este o linie îngroşită cu margini nete, carecontinuă radiotransparenţa camerei pulpare. El se poate termina înapex sau alături cu sau fără delta apicală.Linia cervicală care delimitează coroana de rădăcină sau coletuldentar şi linia de întâlnire a smalţului cu cementul, coletul anatomic suntgreu de depistat.Spaţiul periodontal care apare între cement şi corticala alveolară,este radiotransparent cu margini nete, ceva mai larg la apex 1,5 mm.Septul osos interdentar median, are formă de „V“, iar marginea273