selecteze cele mai caracteristice 18 - 20 nuanţe, ale leziunii. În sprijinuloptimizării interpretării imaginii, aparatele CT sunt dotate cu dispozitivede selecţie a benzilor optimale de densitate, denumite ferestre dedensitate.Posibilitatea efectuării operaţiunilor de bază de densitate fac dinCT cea mai perfectă metodă densimetrică cunoscută.În corpul omenesc densităţile ţesuturilor variază de la densitateagrăsimii până la cea a osului. Grăsimea învelind practic toate viscerele,delimitează conturul acesteia. Pentru a percepe limita între 2 ţesuturi, CTau nevoie de o densitate de min.46 unităţi UH (unităţi Hounsfield =1/1000 a diferenţei dintre aer şi apă) = rezoluţie de densitate. Rezoluţiageometrică reprezintă cota de 2 - 4 mm care este limita inferioară la careimagini heterodense pot fi percepute separat.Timpul de scan (cursa în jurul bolnavului) variează între 1,4-10sec. şi automat cu cât timpul este mai larg, măsurătorile sunt mainumeroase. În acelaşi timp mişcările deteriorizează calitatea imaginilor.Puterea de rezoluţie a CT moderne, nu este încă suficientă ptr. adefini anumite organe sau ţesuturi. Motiv ptr. care se utilizează explorareacu substanţe de contrast.Pentru rezolvarea problemelor de urmărire în timp a bolnavului,se utilizează stocarea imaginilor. De obicei capacitatea de stocareeste de 50 - 60 imagini care pot fi transferate pe discuri magneticesuple (Floppy discuri sau banda magnetică), sau prin fotografierea cusistem polaroid.ROENTGENTERAPIA. Radiaţiile X de mare putere se utilizeazăcu efect terapeutic.SUBSTANŢE DE CONTRASTUtilizarea substanţelor de contrast artificial au adus îmbunătăţirisubstanţiale examenului radiologic, permiţând evidenţierea unororgane cavitare sau a sistemului vascular. Contrastul artificial este dedouă feluri :Negativ - datorat unor substanţe cu transparenţă la razele X maimare decât a ţesutului şi pozitiv când se folosesc substanţe de contrastcu număr atomic ridicat.Substanţele de contrast pozitiv sunt specifice organului care esteexaminat. Pentru tubul digestiv se utilizează sulfatul de bariu chimic purşi în mod excepţional substanţe iodate hidrosolubile. După constituţiachimică, substanţele iodate hidrosolubile se împart în monoiodate,diiodate şi triiodate. În prezent se utilizează doar substanţele hidrosolubiletriiodate. Printre substanţele de contrast cu eliminare renală, produsulOdiston similar soluţiei Urografin şi Uromiro, are o concentraţiede 30-60-70 % iod şi se găseşte în fiole de 20 ml. Doza utilizată estede la 1-4 ml/Kg corp. Toxicitatea acestor produse este mai mică.Accidentele mai frecvente care apar după administrare sunt de naturăanafilactică, datorată iodului şi în special moleculei de suport a mediuluide contrast.Nu există până în prezent nici o experienţă clinică care să previnăun accident anafilactic, dar în situaţia declanşării şocului anafilactic, utilizareaterapiei specifice înlătură simptomatologia. Substanţele de contrastiodate pot avea şi eliminare biliară. Ele pot fi administrate per oral- Acid iopanoic, Razebil sau injectabil Pobilan.Utilizarea prioritară a examinării cu ultrasunete în patologiahepatică şi biliară a redus enorm utilizarea substanţelor de contrast cueliminare biliară. În ultimul timp se utilizează prioritar substanţele decontrast non ionice cu putere de contrast mult mărită, toxicitate foarteredusă asimilaritate redusă şi în special o reducere însemnată a reacţiiloranafilactice.Amintim printre acestea produsele firmelor BRACCO (Elveţia)cum sunt IOPAMIRO fiole de 10 ml şi flacoane de 30-50-100 ml sol.mg. utilizată pentru mielografii, angiografii, angiocardiografii, urografii,limfografii, sielografii. ENOBIL - fiole a 20 ml, CISTOBIL - tablete a 0,5gr. acid iopanoic şi ENDOCISTOBIL fiole a 20 ml IV, utilizate pentrucolecisto-colangiografii. UROMIRO - 60% - 70% fiole de 20 ml utilizatepentru urografii.Produsele firmei Schering cum ar fi ULTRAVIST - folosit la tomografiacomputerizată, arteriografie, angiografia cerebrală, flebografie,urografie, histero-salpingografie, angio-cardiografie, artrografie precumşi UROGRAFIN 60-70%, ECHOVIST 200 şi 300, MAGNEVIST.ULEIURI IODATESunt substanţe de contrast cu utilizare limitată. Cel mai utilizateste LIPIODOLUL în concentraţie de 10-40%.4243
CAPITOLUL VDEVELOPAREA ŞI FILMUL RADIOGRAFICConstituie cel mai util detector al imaginii radiografice. Parteaprincipală a filmului o constituie emulsia de gelatină cu granule microscopicede bromură de argint. Emulsia de gelatină - bromură de argintreprezintă stratul sensibil al filmului care va fi impresionat de razeleRontgen. Filmele radiografice utilizate astăzi au emulsie sensibilă deambele părţi. Astfel privite în secţiune prezintă 7 straturi. La mijloc estesuportul filmului din celuloză acetil acetată neinflamabilă. Pe ambelepărţi ale suportului se găseşte un strat adeziv ptr. emulsie, startul deemulsie sensibil şi un strat protector deasupra acestuia. Grosimeasuportului nu trebuie să depăşească mai mult de un sfert de mm.Dimensiunile obişnuite ale filmelor radiograficesunt de 13/18, 18/24, 24/30, 30/40,35/35, 15/40 cm. În radiologia stomatologicăse utilizează filme cu următoarele mărimi- filme cu 2/3 cm pentru radiografiaretroalveolare şi filme 4/5 sau 5,7/7,6 cmptr. filme ocluzale. Ele sunt ambalate laexterior cu hârtie neagră şi folie de staniol.Peunul din colţuri , filmul are o perforaţiesau o ancoşă care o ajută la poziţionarealui.Filmele dentare sunt de 3 tipuri:– periapicale– cu aripioare (Bitewing)– ocluzaleDimensiunile filmelor dentare sunt standardizate astfel:44Nr. formatuluiDimensiuni în mm0 22 x 351 24 x 402 31 x 413 37 x 544 57 x 765 40 x 50Cele mai utilizate sunt cu formatul nr. 2, iar filmele nr. 4 şi 5 suntocluzale.Filmul dentar prezintă următoarele caracteristici:– are un suport transparent mai subţire cu rol benefic înîmbunătăţirea netităţii inaginii– ambalajul filmului este diferit; pe faţă este protejat printr-o hârtieroşie cerată şi una neagră de efectul razelor luminoase şi al umidităţii,iar pe spate există în plus o foiţă de staniol care protejează filmulde razele secundare emanate de la ţesuturile iradiate– la unul din colţuri filmul are compostat o ancoşă care ajută la poziţionare.Developarea filmului- După ce filmul radiografic a fost impresionat de razele X acestava fi supus unor operaţii chimice efectuate în camera obscură pentruca imaginea radiografică să devină evidentă. Aceste operaţii chimiceconstituie developarea filmului. Faţă de filmul fotografic obişnuit, filmulradiologic este necesar să fie mult mai sensibil pentru a avea uncontrast mai bun. Developarea este deosebit de importantă, ea avândo mare importanţă în obţinerea unor radiografii de calitate. Întotdeaunase face fără a avea accesibilitate la lumină. sCamera obscură este încăperea în care se developează filmele.Aceasta trebuie să aibă un spaţiu corespunzător, neapărat sădepăşească 9 mp. Camera obscură trebuie să aibă aerisire şi ventilaţiebună. Gazele degajate de substanţele de contrast sunt dăunătoare.Accesul în camera obscură se face astfel încât să nu pătrundă luminazilei. Încăperea în care se află camera obscură necesită să aibă pereţiicare o separă de încăperile de radiodiagnostic, protejate cu mortar cubarită, sau uşi capitonate cu plăci de Pb. de 0,2 mm. Iluminarea se facecu mare atenţie, pentru că developarea se face la lumina roşie produsăde lanterne speciale rotative sistem AGFA cu filtru rubiniu 104 şi becuride 15 sau 25 W. Lampa se fixează la 80 cm. deasupra locului de lucru.În camera obscură sunt necesare cel puţin 2 lămpi roşii fixate deasupramesei pentru manipulaţii uscate şi în sectorul manipulaţiilor umede. Sepoate verifica inactivismul lumini la care se lucrează filmele, dacăaşezăm pe masă un film acoperit pe jumătate cu folie de Pb. şi îl lăsămla lumina roşie 20 min. Dacă îl developăm în obscuritate completă nueste voie să existe diferenţe între cele două jumătăţi. Pe lângă luminaroşie în camera obscură se găseşte şi o lumină albă situată pe tavan,utilizat atunci când nu se developează filmele. În camera obscură se45
- Page 1: Prof. Dr. GHEORGHE CIOBANUDr. Drd.
- Page 4 and 5: La 8 noiembrie 1895 Roentgen sesize
- Page 6 and 7: tronilor. O altă parte din electro
- Page 8 and 9: AtenuareaAtenuarea este efectul fiz
- Page 10 and 11: PARTICULARITĂŢILE IMAGINII RADIOL
- Page 16 and 17: ajutorul unei rezistenţe se reglea
- Page 18 and 19: o peliculă fină radiotransparent
- Page 20 and 21: celălalt. Acest tip de ecografie e
- Page 24 and 25: află amplasate unele accesorii nec
- Page 26 and 27: „Comisia internaţională de prot
- Page 28 and 29: SEMIOLOGIA RADIOLOGICĂ A TORACELUI
- Page 30 and 31: subţiate la periferie.- desenul va
- Page 32 and 33: SegmentaţiepulmonarăDIAFRAGMUL NO
- Page 34 and 35: imagini suprapuse.- Intensitatea op
- Page 36 and 37: c) imagini "în fagure" specifice f
- Page 38 and 39: noduli opaci nerezorbiţi, de natur
- Page 40 and 41: Bronhopneumoniile alergice. Infiltr
- Page 42 and 43: ATELECTAZIA PULMONARĂEste o stare
- Page 44 and 45: glionară, fistulizare bronşică,
- Page 46 and 47: Diagnosticul radiologic este greu,
- Page 48 and 49: Tumori pulmonarebenignetip infiltra
- Page 50 and 51: omogenă, contur precis, care se mo
- Page 52 and 53: Pleurezia cu lichid în cantitate m
- Page 54 and 55: TRAUMATISMELE TORACELUI.Pot fi pene
- Page 56 and 57: sunt trei tipuri principale :- cord
- Page 58 and 59: stâng încărcat cu un exces de s
- Page 60 and 61: terapeutică, după traumatism sau
- Page 62 and 63: cavă în jos, oblică îndărăt
- Page 64 and 65: cancerului.Incisura, ancoşa şi la
- Page 66 and 67: vârf de pâlnie. Prin istmul steno
- Page 68 and 69: celui transversal. Gradul torsiunii
- Page 70 and 71: SEMNE INDIRECTE ALE ULCERULUI GASTR
- Page 72 and 73:
Fibroscopia este deosebit de utilă
- Page 74 and 75:
sub formă de bulă de gaz. Evacuar
- Page 76 and 77:
ULCERUL DUODENALEste de două ori m
- Page 78 and 79:
Ascarizi intestinaliViermi intestin
- Page 80 and 81:
Modificări de formăCecul mai prez
- Page 82 and 83:
strangulare şi stricţiune. Examen
- Page 84 and 85:
ile de nutriţie parenterală la di
- Page 86 and 87:
Adenomiomatoza veziculară se dator
- Page 88 and 89:
însoţesc de splenomegalii.Chistel
- Page 90 and 91:
Cancerul pancreatic - reprezintă o
- Page 92 and 93:
Preparatul obişnuit, Odiston, se g
- Page 94 and 95:
Ecografic. Rinichii în potcoavă s
- Page 96 and 97:
aceasta care trece prin foseta liga
- Page 98 and 99:
evidentă, chiste parapielice, abce
- Page 100 and 101:
În uropatia obstructivă, urografi
- Page 102 and 103:
Prin aceste metode sunt diagnostica
- Page 104 and 105:
osteoblastele; faza de mineralizare
- Page 106 and 107:
Displaziile se împart în:a) modif
- Page 108 and 109:
Alegerea şi amplasarea casetei est
- Page 110 and 111:
arc posterior mai mare, două mase
- Page 112 and 113:
înainte, prin simfiza pubiană, ia
- Page 114 and 115:
În fracturile complete, traiectul
- Page 116 and 117:
şold.EntorsaEste o pierdere tempor
- Page 118 and 119:
entă subcondrală - linia de doliu
- Page 120 and 121:
produce fracturi şi dezlipiri, cu
- Page 122 and 123:
MixomulMixomul se traduce de asemen
- Page 124 and 125:
Forma multiplă sau boala Rustiţki
- Page 126 and 127:
creştere insuficientă în lungime
- Page 128 and 129:
de creştere, cu hipertrofia schele
- Page 130 and 131:
ARTROZA DEFORMANTĂEste datorată u
- Page 132 and 133:
- vertexul, la vârful bolţii cran
- Page 134 and 135:
tice se desprind din vârfulepiglot
- Page 136 and 137:
în prelungirea razei arcului de ce
- Page 138 and 139:
osoasă formează limbusul celor do
- Page 140 and 141:
Triangulaţia marginală constă î
- Page 142 and 143:
mal.d) Heterotopiile dentare - cân
- Page 144 and 145:
SifilisulÎn perioada primară şi
- Page 146 and 147:
Examenul radiologic trebuie făcut
- Page 148 and 149:
erală.În luxaţiile posterioare s
- Page 150 and 151:
CUPRINS:s* Istoric . . . . . . . .
- Page 152 and 153:
Metode de examinare . . . . . . . .