RADIODIAGNOSTIC CLINIC - Cursuri Medicina

CAPITOLUL VDEVELOPAREA ŞI FILMUL RADIOGRAFICConstituie cel mai util detector al imaginii radiografice. Parteaprincipală a filmului o constituie emulsia de gelatină cu granule microscopicede bromură de argint. Emulsia de gelatină - bromură de argintreprezintă stratul sensibil al filmului care va fi impresionat de razeleRontgen. Filmele radiografice utilizate astăzi au emulsie sensibilă deambele părţi. Astfel privite în secţiune prezintă 7 straturi. La mijloc estesuportul filmului din celuloză acetil acetată neinflamabilă. Pe ambelepărţi ale suportului se găseşte un strat adeziv ptr. emulsie, startul deemulsie sensibil şi un strat protector deasupra acestuia. Grosimeasuportului nu trebuie să depăşească mai mult de un sfert de mm.Dimensiunile obişnuite ale filmelor radiograficesunt de 13/18, 18/24, 24/30, 30/40,35/35, 15/40 cm. În radiologia stomatologicăse utilizează filme cu următoarele mărimi- filme cu 2/3 cm pentru radiografiaretroalveolare şi filme 4/5 sau 5,7/7,6 cmptr. filme ocluzale. Ele sunt ambalate laexterior cu hârtie neagră şi folie de staniol.Peunul din colţuri , filmul are o perforaţiesau o ancoşă care o ajută la poziţionarealui.Filmele dentare sunt de 3 tipuri:– periapicale– cu aripioare (Bitewing)– ocluzaleDimensiunile filmelor dentare sunt standardizate astfel:44Nr. formatuluiDimensiuni în mm0 22 x 351 24 x 402 31 x 413 37 x 544 57 x 765 40 x 50Cele mai utilizate sunt cu formatul nr. 2, iar filmele nr. 4 şi 5 suntocluzale.Filmul dentar prezintă următoarele caracteristici:– are un suport transparent mai subţire cu rol benefic înîmbunătăţirea netităţii inaginii– ambalajul filmului este diferit; pe faţă este protejat printr-o hârtieroşie cerată şi una neagră de efectul razelor luminoase şi al umidităţii,iar pe spate există în plus o foiţă de staniol care protejează filmulde razele secundare emanate de la ţesuturile iradiate– la unul din colţuri filmul are compostat o ancoşă care ajută la poziţionare.Developarea filmului- După ce filmul radiografic a fost impresionat de razele X acestava fi supus unor operaţii chimice efectuate în camera obscură pentruca imaginea radiografică să devină evidentă. Aceste operaţii chimiceconstituie developarea filmului. Faţă de filmul fotografic obişnuit, filmulradiologic este necesar să fie mult mai sensibil pentru a avea uncontrast mai bun. Developarea este deosebit de importantă, ea avândo mare importanţă în obţinerea unor radiografii de calitate. Întotdeaunase face fără a avea accesibilitate la lumină. sCamera obscură este încăperea în care se developează filmele.Aceasta trebuie să aibă un spaţiu corespunzător, neapărat sădepăşească 9 mp. Camera obscură trebuie să aibă aerisire şi ventilaţiebună. Gazele degajate de substanţele de contrast sunt dăunătoare.Accesul în camera obscură se face astfel încât să nu pătrundă luminazilei. Încăperea în care se află camera obscură necesită să aibă pereţiicare o separă de încăperile de radiodiagnostic, protejate cu mortar cubarită, sau uşi capitonate cu plăci de Pb. de 0,2 mm. Iluminarea se facecu mare atenţie, pentru că developarea se face la lumina roşie produsăde lanterne speciale rotative sistem AGFA cu filtru rubiniu 104 şi becuride 15 sau 25 W. Lampa se fixează la 80 cm. deasupra locului de lucru.În camera obscură sunt necesare cel puţin 2 lămpi roşii fixate deasupramesei pentru manipulaţii uscate şi în sectorul manipulaţiilor umede. Sepoate verifica inactivismul lumini la care se lucrează filmele, dacăaşezăm pe masă un film acoperit pe jumătate cu folie de Pb. şi îl lăsămla lumina roşie 20 min. Dacă îl developăm în obscuritate completă nueste voie să existe diferenţe între cele două jumătăţi. Pe lângă luminaroşie în camera obscură se găseşte şi o lumină albă situată pe tavan,utilizat atunci când nu se developează filmele. În camera obscură se45