Raport PN II 2010 cu date pe 2009 - Institutul National de Sanatate ...

grave iritaţii este în jur de 1u sau mai puţin; dar indiferent de mărimea particulelor care conţin
oxizi de sulf chiar dacă nu ajung în căile aeriene cele mai profunde induc constricţia bronhiilor
asociată cu tuse severă, probabil ca rezultat al acţiunii reflexe.
Cele mai multe informaţii despre efectele acute ale dioxidului de sulf provin din experimentele pe
spaţii închise, de control, pe voluntari expuşi la dioxi de sulf pe perioade de la câteva minute la o
oră (WHO 1999 a-Air Quality Guidelines for Europe)
Efectele se traduc în scăderea volumului expirator forţat pe secundă (FEV) şi creşterea rezistenţei
specifice (sRAW) , iar simptomatologia se traduce prin wheezing şi dispnee . Aceste efecte sunt
exacerbate de exerciţiile care cresc volumul aerului inspirat, deoarece dioxidul de sulf poate
penetra mai mult în tractul respirator.Sensibilitatea a putut fi demonstrată mai ales comparativ între
subiecţii normali şi astmatici. Aceştia din urmă sunt cei mai sensibili dintr-o comunitate.
Cele mai timpurii date de prevalenţă a simptomelor respiratorii, frecvenţa patologiei respiratorii ,
sau modificărilor valorilor funcţiilor pulmonare la populaţia din localităţi cu diferite grade de
poluare cu dioxid de sulf şi pulberi în suspensie , au provenit din studiile efectuate în bazinele
carbonifere din Europa.Cele mai mici efecte adverse se pare că apar la un nivel anual al dioxidului
de sulf de 100ug/m3 în prezenţa pulberilor în suspensie . Studii care s-au efectuat în oraşele
industriale, au arătat apariţia efectelor adverse la concentraţii mai mici decât acest nivel
.Dificultatea interpretării datelor este dată de faptul că efectele după expuneri de lungă durată pot fi
influenţate şi de alte condiţii de-a lungul anilor şi chiar de expunerile diferite cantitativ sau calitativ
din anii anteriori. De fapt studiile de tip cohortă asupra mortalităţii din arii diferite din punct de
vedere al naturii poluanţilor – cantitativ şi calitativ – au arătat existenţa unei asocieri mai
puternice a acestui indicator cu nivelul pulberilor în suspensie decât al dioxidului de sulf .
OXIZII DE AZOT - Sunt categoria de poluanţi care rezultă în special din trafic, dar practic sunt
prezenţi în toate procesele de combustie deobicei ca şi monoxid de azot .
Dioxidul de azot, un gaz foarte toxic şi iritant, cu un miros neplăcut, este unul dintre cei mai
cunoscuţi oxizi de azot.El reduce vizibilitatea şi schimbă culoarea aerului.
În oraşe nivelul oxizilor de azot este determinat şi de intensitatea traficului şi intensitatea luminii
solare. Razele ultraviolete favorizează transformarea monoxidului în dioxid de azot. După amiază,
când razele soarelui scad în intensitate , nu mai are loc această transformare , ca atare cantitatea de
monoxid de azot creşte . Putem trage concluzia că monoxidul de acrbon are o variaţie sezonieră şi
de la zi la zi funcţie de lumina solară , acest lucru neantalnindu-se în cazul dioxidului de azot care
nu variază de la o lună la alta.(17)
EFECTE PE SANATATE
Persoanele astmatice par a fi cele mai vulnerabile în cazul poluării cu oxizi de azot. Acestea
reacţionează negativ la concentraţii mult mai mici ale oxizilor de azot decât persoanele normale.
Se pare că această categorie de poluanţi creşte reactivitatea căilor aeriene mai ales pentru aerul
rece, în cazul persoanelor astmatice.
Nivelurile dioxidului de azot mai mari de 940 ug/m3 cresc suscebilitatea la infecţii virale şi
bacteriene. A fost estimat faptul că, populaţia infantilă între 5-12 ani ar avea un risc mai crescut cu
20% pentru simptome respiratorii la fiecare creştere a concentraţiei dioxidului de azot cu 28 ug/m3
Se ştie că dioxidul de azot şi dioxidul de sulf au efecte aditive asupra funciilor pulmonare la adult.
Dioxidul de azot este deasemeni şi un component al fumului de ţigare care conţine între 300-1200
ppm funcţie de calitatea tutunului.
PARTICULELE IN SUSPENSIE - din aer , pot fi găsite în aerul ambiant sub formă de praf ,
fum sau alte forme de aerosoli .Acestea pot avea origine antropogenica şi/sau naturală.Sursele
directe de particule în suspensie include arderea resurselor naturale ( cărbune,petrol,lemn) pentru
generarea de energie , transport şi încălzire ; incendiile forestiere ; erupţiile vulcanice ; polenul
.Pulberile în suspensie pot fi şi rezultatul transformării atmosferice a poluanţilor gazoşi rezultaţi
16