Raport PN II 2010 cu date pe 2009 - Institutul National de Sanatate ...

Metodele de prelevare ale probelor în vederea efectuării controlului oficial al limitelor acestor
contaminanţi în suplimentele alimentare au fost transmise DSP-urilor, prin metodologie revizuită
(Regulamentul Comisiei 1882/2006/CE pentru nivelurile de nitraţi) .
Rezultatele au fost exprimate în aceleaşi unităţi de măsură ca şi limitele maxime stabilite de
Regulamentul Comisiei nr. 1881/2006/CE. Valorile maxime admise se situează între 0-200 mg /
kg.
Valori depăşite, adică peste 200 mg/kg, au fost raportate pentru şase tipuri de suplimente
alimentare din judeţele Constanţa (2 produse), Harghita (3 suplimente), Suceava (un singur
supliment alimentar).
Nitraţi/nitriţii care acced în organismul uman pot proveni din apa de băut, din consumul de
legume, cum ar fi spanacul, salata verde, varza etc., precum şi din alimentele de origine animală
procesată şi aditivată cu nitraţi.
Determinarea cantităţii de nitraţi în alimente este de o importanţă majoră, deoarece nitraţii
ingeraţi sunt absorbiţi aproape complet (98%) în stomac şi intestin. După absorbţie,
aceştia ajung în circulaţia sanguină, unde reacţionează cu hemoglobina (Hb). Ca urmare a
acestei reacţii, se produce oxidarea fierului feros (Fe 2+ ) din Hb la fier feric (Fe 3+ ), formându-se
methemoglobina (MetHb). În urma formării methemoglobinei, se reduce considerabil capacitatea
sângelui de a transporta oxigenul. Gravitatea bolii este legată de cantitatea de hemoglobină
blocată: între 10-25% apare o formă uşoară; între 25-45% formă mijlocie, iar la un procent
mai mare de 50%, forma gravă. Copiii sub 6 luni constituie categoria cea mai afectată de
efectele formării methemoglobinei.
Se remarcă faptul că două dintre produsele analizate în judeţul Constanţa au depăşit limitele
maxime admise atât pentru metalele analizate (Pb, Cd), cât şi pentru nitraţi/ nitriţi. Aceeaşi
situaţie şi în cazul a trei produse din judeţul Harghita.
CONCLUZII
1. Identificarea unităţilor de producţie, import/depozit şi/sau distribuţie relevă faptul că
un număr din ce în ce mai mare de magazine specializate sau supermarketuri comercializează
suplimente alimentare. Şi, pe lângă punctele de comercializare menţionate, suplimentele
alimentare sunt vândute, în număr tot mai mare, în farmacii. Unele judeţe au raportat şi farmacii
ca unităţi de desfacere. Totuşi, considerăm că numărul unităţilor existente este de cel puţin 3 ori
mai mare decât cifrele obţinute prin însumarea datelor la nivel naţional.
Având în vedere numărul extrem de mic al specialiştilor care se ocupă de diversele sinteze
naţionale, nu au putut lua în studiu un număr mai mare de unităţi dintre cele identificate.
2. Teste de sanitaţie au fost efectuate în 18 judeţe. Au fost prelevate probe din 43 unităţi,
şi anume în 17 unităţi de producţie, respectiv 26 de distribuţie.
Numărul total de probe prelevate şi analizate a fost de 441, dintre care 424 (96%) au fost
corespunzătoare şi 17 necorespunzătoare.
Cele mai multe probe au fost recoltate de către specialiştii de la Suceava (60), Iaşi (55),
Hunedoara (41), TM (40), iar cele mai multe recoltări s-au făcut de pe suprafeţe (143), mâini
(87), aer (78) şi utilaje (65).
Din numărul de rezultate necorespunzătoare, 12 au fost din unităţile de producţie, provenite de
pe suprafeţe.
3. Catalogarea suplimentelor alimentare s-a efectuat în 39 judeţe. Pe baza ingredientelor,
au fost identificate 3551 tipuri de suplimente alimentare, majoritatea de tip complex, adică cu
conţinut de vitamine, minerale şi alte substanţe.
În unităţi de producţie au fost catalogate 521 tipuri de suplimente alimentare, ceea ce înseamnă
că în România sunt fabricate din ce în ce mai multe suplimente alimentare.
Cele mai multe tipuri de suplimente alimentare au fost identificate în următoarele judeţe: Iaşi,
Timiş, Cluj, Suceava, Constanţa, Hunedoara, Neamţ, Argeş, Bacău.
94