Raport PN II 2010 cu date pe 2009 - Institutul National de Sanatate ...

- Verificarea datelor de identificare a persoanei ca introducerea pe piaţă a produsului cosmetic,
prevăzute la Art.17(1)(a)(b)(c) de la Legea nr. 178/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
- Verificarea datei de minimă durabilitate, prevăzută la Art.17(1)(e) de la Legea nr. 178/2000, cu
modificările şi completările ulterioare;
- Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, în caz de încălcare a prevederilor legale, conform
Art.22 de la Legea nr. 178/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
Monitorizare
Evaluarea expunerii la plumb s-a bazat mereu pe aportul din aliment, apă sau aer. În funcţie de
sursă, concentraţia şi biodisponibilitatea plumbului, precum şi contribuţia fiecărei surse poate varia
considerabil (OMS, 1995). OMS (1995) a estimat un aport total de 14.4 - 28 μg Pb/zi din aer,
aliment şi apă la adulţi. Sursa majoră de plumb pentru adulţii neexpuşi profesional este alimentul
(băuturile). Plumbul din produsele destinate aplicării pe buze reprezintă o sursă minoră de
expunere la plumb, datorită cantităţii mici de produs aplicate. Cu toate acestea nu trebuie exclus
faptul că plumbul se acumulează în organism în timp şi prin aplicaţii repetitive, putând să
determine o expunere semnificativă. Cu toate acestea, consecinţele pot fi verificate adecvat doar
prin studii de evaluare a riscului pentru populaţiile expuse.
Există numeroase rapoarte şi studii referitoare la potenţialul de expunere la plumb din produsele
de consum (jucării, condimente, etc).
Nu a fost stabilită o limită specifică pentru conţinutul de plumb în produsele cosmetice, însă a fost
stabilită o limită pentru conţinutul care este considerat ca fiind sigur pentru aditivii coloranţi care
se situează de obicei între 10 şi 20 ppm.
În scopul asigurării absenţei nivelelor de impurităţi periculoase a ingredienţilor, este necesară
aplicarea bunei practici de fabricaţie (BPL) a produselor cosmetice.
Legislaţia Uniunii Europene pentru cosmetice a interzis plumbul şi compuşii acestuia în
cosmetice încă din anul 1976 (Directiva Consiliului 76/768/EEC, 1976), permiţând însă urmele
inevitabile de plumb în condiţiile respectării BPL.
Determinarea plumbului din produsele cosmetice destinate copiilor s-a realizat prin spectrometrie
de absorbţie atomică (AAS).
2 – Riscurile pentru sănătatea publică
Plumbul este larg distribuit în mediu deoarece a fost îndelung folosit în produsele petroliere,
produse de consum, procese de producţie şi reciclare. (CDC, 1991). Cu toate că în multe ţări s-au
adoptat măsuri importante de reducere a nivelelor de plumb, acesta reprezintă încă o problemă
majoră de sănătate, în special faţă de populaţiile ţintă cu risc mare. Virtual, plumbul afectează
fiecare sistem din organism cum ar fi cel de reproducere, neurologic, hematopoietic, hepatic şi
renal (Meyer et al.,2008). Mai mult de 90% din plubul cumulat în organism este localizat în oase,
având un timp de înjumătăţire de peste 20 ani (OMS, 1995).
VIII. BAZA LEGALĂ
Reglementări ale Uniunii Europene :
Directiva 76/768/CEE a Consiliului cu privire la produsele cosmetice, cu amendamentele
ulterioare;
Reglementări naţionale :
• Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.448/2005 privind categoriile de produse cosmetice şi
listele cuprinzând substanţele ce pot fi utilizate în compoziţia produselor cosmetice, cu
modificarile si completarile ulterioare;
• Legea 178/2000 privind produsele cosmetice, cu modificările si completarile ulterioare;
• Ordin MS/ANPC 1223/512/18.XI.2005 privind aprobarea limitelor de competenţă in
efectuarea controlului pe piată al produselor cosmetice;
IX. ETAPELE PROGRAMULUI
1. Elaborarea metodologiei de supraveghere şi inspecţie;
26