Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa - Tineretul Ortodox

spunând: „Din această pricină, atât împărţirea, cât şi unirea sunt un paradox". Sfântul Thalassie scrie
acelaşi lucru: „Monada mişcându-se către triadă rămâne monadă; iar triada adusă din nou la monadă
rămâne triadă; ceea ce este un paradox". Cum poate fi o astfel de Descoperire formulată în chip
filozofic şi înţeleasă intelectual ? Se pot folosi termeni filozofici pentru formularea ei, totuşi ea nu
poate fi înţeleasă intelectual. încă o dată Părinţii au dat de ruşine judecata omenească şi au trecut
dincolo de filozofie prin teologia apofatică şi exprimarea apofatică. Sfântul Grigorie Teologul spune
în chip grăitor: „Pre Dumnezeu este cu neputinţă a-L tâlcui şi încă mai cu neputinţă a-L gândi". După
o astfel de afirmaţie, cum ar mai fi cu putinţă omului să-L exprime şi să-L conceapă pe Dumnezeu ?
Nu mai rămâne loc de speculaţii dialectice. Sfântul Grigorie Palama învaţă că nu putem face
speculaţii dialectice despre Dumnezeu, putem avea doar postulate primite prin Descoperire. Toţi
Sfinţii Părinţi critică filozofia vremii lor şi o resping. Sfântul Vasile cel Mare se leapădă de filozofie
şi deplânge timpul pierdut cu dobândirea înţelepciunii lumeşti.
Ceea ce aţi pomenit mai înainte despre termenul persoană este adevărat. Sfinţii Părinţi l-au
adoptat, i-au dat ontologie, identificându-l cu termenul ipostas şi, fireşte, cu Tatăl, Fiul şi Sfântul
Duh. însă, făcând aceasta, nu filozofau, nici nu încurajau filozofia. De altfel, exemplul dezvăluie
neputinţa filozofiei de a-L tâlcui pe Dumnezeu. Pentru aceasta era nevoie de o altă poziţie
privilegiată. Sfinţii Părinţi - trebuie limpezit din nou - nu lucrau filozofic, socotindu-se filozofi, ci
aveau trăire pe care apoi o înfăţişau în termenii vremii lor, umplându-i cu o nouă viaţă. Şi nu au
făcut-o pentru că ar fi fost necesar credinţei, ci fiindcă apăruseră ereticii care încercau să strice
credinţa.
Primii creştini ştiau foarte bine că în Vechiul Legământ există Dumnezeul descoperit (Iahve),
care este Cuvântul dinainte de întrupare, şi Dumnezeul ascuns (Elohim). De asemenea, trăiau
prezenţa Duhului Atotsfânt. Nu era loc de confuzie. în drumul său spre Damasc, Apostolul Pavel a
primit marea descoperire că Dumnezeul Vechiului Legământ este Iisus şi astfel, fiind în starea de
vedere dumnezeiască, a identificat pe Iahve din Vechiul Legământ cu Hristos pe Care-L prigonea.
Mai târziu, gnosticii au susţinut că Dumnezeul Care se înfăţişează în Vechiul Legământ, Care a zidit
lumea, este un Dumnezeu inferior. Spre a respinge învăţăturile eretice, monarhienii au ajuns să
susţină că nu există Dumnezeu superior sau inferior: Dumnezeu este unul, o singură fiinţă şi un
singur ipostas. În acest caz, spre a răspunde ereticilor mo-narhieni care au formulat o astfel de
învăţătură întemeiată pe propria judecată, Sfinţii Părinţi au spus că Dumnezeu este o fiinţă şi trei
ipostasuri - trei persoane. Nu au făcut-o spre a face să înainteze filozofia vremii lor sau pentru că
erau filozofi, ci, teologi fiind, voiau să înlăture marea ispită de care era pândită filozofia. Astfel au
răspuns filozofiei. Nu erau filozofi, aşa cum nu erau nici psihologi, sociologi sau chiar moralişti etc.
Erau Părinţi ai Bisericii, adevăraţi păstori, care păstoreau în chip teologic şi teologhiseau pastoral.
Ortodoxie şi psihologie
- Cred că este rândul meu să întreb, spuse Constantin, care pe vremuri se ocupase mult de
psihologie. Nu m-am ocupat de teologie sau de filozofie, dar am avut mult de-a face cu psihologia.
La început, când aţi pomenit că creştinismul este o ştiinţă a vindecării şi un tratament care vindecă
sufletul omului, am fost entuziasmat. V-am urmărit cu mult interes, deoarece cred că astfel
creştinismul, şi mai ales Ortodoxia, îl poate ajuta pe omul zilelor noastre. Astăzi psihologia şi
psihiatria s-au dezvoltat extrem de mult, căci s-a dovedit că omul suferă de boli psihice. Am fost însă
uimit să aud că, aşa cum nu erau filozofi, Părinţii nu erau nici psihologi. Aş vrea deci să vă argumentaţi
poziţia.
- Nu cred că este prea greu de susţinut acest punct de vedere. Subiectul este foarte simplu.
Sfinţii Părinţi erau Sfinţi. Sfinţenia nu are un înţeles moral, ci ontologic. Se numesc Sfinţi „datorită
Celui Sfânt de Care se împărtăşesc". Dumnezeul cel Sfânt dăruieşte oamenilor energia Sa cea
necreată şi îi sfinţeşte. El sălăşluieşte cu adevărat în om prin har şi astfel omul se face sălaş al
Sfântului Dumnezeu Treimic, templu viu al lui Dumnezeu. Apostolul Pavel împarte oamenii în trei
categorii. Oamenii trupeşti sunt cei lipsiţi de Sfântul Duh, cei care trăiesc potrivnic firii. Oamenii
sufleteşti sunt şi ei oameni trupeşti, neavând nici ei pe Duhul Sfânt, dar trăind potrivit firii, adică au
14