Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa - Tineretul Ortodox

More documents

Recommendations

Info

duhovnicesc, luminat de harul lui Dumnezeu, localizează problema - care este întunecarea minţii, închipuirile etc. - şi încearcă să-l ducă pe om la vederea lui Dumnezeu prin metoda ortodoxă de curăţire şi luminare. Psihologul acţionează antropocentric, folosind gânduri şi idei. Părintele duhovnicesc lucrează în chip dumnezeiesc şi omenesc. El foloseşte meşteşugul vindecării, dar şi Tainele, prin care inima primeşte harul lui Dumnezeu. Psihologul crede că totul se mişcă la nivel uman. Nu ia în seamă existenţa diavolului şi nici energia harului celui necreat al lui Dumnezeu. Părintele duhovnicesc cunoaşte deosebirea între harul lui Dumnezeu şi energia diavolească; între boala duhovnicească şi cea trupească. Psihologul se limitează la momentul în care persoana bolnavă devine conştientă de problema sa şi este în stare să o înfrunte. Părintele duhovnicesc călăuzeşte omul spre pocăinţă, care constă în preschimbarea sa lăuntrică. Nu se mărgineşte să-1 ajute pe om să-şi depăşească o anume stare lăuntrică, ci îl ajută să-şi preschimbe patimile. Există multe alte diferenţe, în privinţa felului de abordare, între psiholog şi duhovnic. Şi este trist că, având în Biserica noastră o învăţătură atât de deplină, privitoare la curăţirea şi tămăduirea omului, tindem totuşi să acceptăm şi să folosim teoriile psihologice în scopul tămăduirii oamenilor care, fireşte, nu mai cunosc predania trezviei. Este posibil ca duhovnicul să devină un idol? - Aş vrea să vă întreb ceva, spuse Athanasie. Cu adevărat, lucrarea părintelui duhovnicesc este foarte mare. El tămăduieşte boala duhovnicească a omului, care ţine mai ales de întunecarea minţii. Energiile sufletului lucrează în chip potrivnic firii lor, apar gândurile, raţiunea este divinizată, iar omul suferă de teamă, nesiguranţă, confuzie etc. Nu credeţi totuşi că există primejdia ca „pacientul" să-şi socotească duhovnicul un idol ? Nu este oare cu putinţă să-şi idolatrizeze părintele duhovnicesc, iar aceasta, într-o anume măsură, să submineze iubirea sa pentru Hristos ? - Nu neg că este posibil să se întâmple aşa ceva. întemeindu-se cu totul pe emotivitate, unii oameni începători în viaţa duhovnicească, imaturi duhovni-ceşte, pot ajunge să-şi idolatrizeze duhovnicul care i-a ajutat cu adevărat la începutul vieţii lor duhovniceşti. Chiar dacă nu este starea cea mai desăvârşită, ea nu poate fi nici complet înlăturată. Este un fenomen obişnuit chiar în alte domenii ale vieţii. De obicei, copilul îşi idolatrizează tatăl sau mama. Elevul îşi idolatrizează profesorul. Totdeauna există primejdia idolatrizării în decursul vieţii omului. El îşi poate idolatriza familia, cunoaşterea omenească, raţiunea, mănăstirea, politica, bunurile materiale etc. Omul bolnav duhovniceşte este oarecum înclinat continuu spre a-şi face idoli. De aceea, idolatrizarea părintelui duhovnicesc este oarecum de aşteptat. Astfel, aşa cum părinţii nu resping dependenţa emoţională a copiilor, ştiind că este firească în primele etape ale vieţii, şi aşa cum încearcă să-şi elibereze treptat copiii şi să-i desprindă de dependenţa părintească, în acelaşi fel tratează problema şi părintele duhovnicesc. Când îşi dă seama de o astfel de dependenţă şi idolatrizare, părintele duhovnicesc matur şi desăvârşit - adevăratul tămăduitor care are duhul lui Dumnezeu - încearcă încet dar sigur săşi elibereze fiul duhovnicesc, fără a-i pricinui vreo vătămare lăuntrică. El încearcă să-l elibereze pe acel om de patima care l-a robit şi să-i izbăvească mintea din robie, spre a-l conduce la îndumnezeire cu ajutorul harului dumnezeiesc. Deci la început pot apărea unele dependenţe; însă prin folosirea mai multor mijloace, combinând o dragoste reţinută cu o severitate delicată, duhovnicul deosebitor îşi tămăduieşte fiul duhovnicesc, iar legătura lor devine sinceră şi adevărată. Apostolul Pavel spune în chip grăitor: „Când eram prunc, ca un prunc grăiam, ca un prunc cugetam, ca un prunc gândeam; iar dacă m-am făcut bărbat, am lepădat cele prunceşti" (1 Cor. 13, 11). De bună seamă, pasajul apostolic se referă la alte lucruri, dar cred că îl putem aplica şi în acest caz. Când duhovniceşte suntem prunci, gândim, vorbim şi făptuim fără noimă, prosteşte. Însă când ajungem maturi duhovniceşte, înlăturăm toate trăsăturile specifice stării infantile. Deci problema nu este a fiului duhovnicesc, care probabil că îşi începe drumul duhovnicesc din admiraţie faţă de duhovnic, ci a celui din urmă. Repet, un duhovnic matur ştie bine cum să acţioneze spre a-şi scoate fiul duhovnicesc din orice legătură nesănătoasă. Din această pricină spunem că părintele duhovnicesc este acela care are în stăpânire mari avuţii duhovniceşti. 36
- Credeţi că duhovnicul poate deveni vreodată obstacol între fiul duhovnicesc şi Hristos ? Este posibil ca părintele duhovnicesc să submineze dragostea pe care o datorăm lui Hristos ? - Asemenea opinii sunt susţinute de protestanţi care zdruncină astfel întreaga învăţătură asupra paternităţii duhovniceşti. Ei neagă şi existenţa ori ajutorul sfinţilor. Noi, ortodocşii, credem că părintele duhovnicesc nu este doar un simplu locţiitor al lui Hristos pe pământ, ca şi cum Hristos şiar fi lăsat înlocuitori ai lucrării Sale. Hristos însuşi cârmuieşte Biserica, întrucât este Capul Trupului Său. Părintele duhovnicesc (fie episcop sau preot) este taina prezenţei reale a lui Hristos. Episcopii sunt „în chipul şi locul" lui Hristos, Capul Bisericii. La fel cum dragostea şi închinarea faţă de sfintele icoane se duc către prototip, către sfinţii îndumnezeiţi înfăţişaţi, la fel şi dragostea pentru părintele duhovnicesc se îndreaptă către prototip. Şi aşa cum icoana este arătarea slavei lui Dumnezeu; tot aşa, atunci când este caracterizat de calităţile autentice ale unui părinte ortodox, duhovnicul este icoana lui Dumnezeu - arătarea slavei Lui. Deci, prin împărtăşirea de harul lui Dumnezeu, el devine Dumnezeu prin har. Căci, într-adevăr, ceea ce Dumnezeu este prin fire şi prin fiinţă, omul îndumnezeit devine prin har şi prin părtăşie. Şi întocmai cum cinstirea sfintelor icoane aduce harul curăţitor şi sfinţitor, pe măsura stării credinciosului, în acelaşi fel dragostea şi închinarea adusă sfinţilor dăruieşte curăţitorul, luminătorul şi îndumnezeitorul har al lui Dumnezeu, pe măsura stării lăuntrice a credinciosului. Luptând împotriva icoanelor, iconoclaştii tăgăduiesc, de fapt, putinţa întrupării lui Hristos şi a participării celor zidite la energia cea curăţitoare şi sfinţitoare; deci cei care combat paternitatea duhovnicească tăgăduiesc putinţa duhovnicului de a tămădui prin puterea şi energia lui Dumnezeu. Desigur, aşa cum am observat deja, nu este exclus să existe duhovnici împătimiţi, care de fapt îi împiedică pe oameni să îl vadă pe Hristos şi să ajungă la părtăşia cu El. Însă când un părinte duhovnicesc urmează metoda ortodoxă de vindecare -care se cheamă nevoinţă - nu apar astfel de condiţii nesănătoase şi rătăcite. Când duhovnicul îl socoteşte pe fiul duhovnicesc un dar de la Dumnezeu, iar fiul duhovnicesc îşi preţuieşte duhovnicul ca fiind trimis de Dumnezeu, atunci legătura dintre ei funcţionează aşa cum se cuvine. - V-aţi referit la metoda de nevoinţă care trebuie folosită pentru o vindecare efectivă. Mai devreme v-am rugat să expuneţi mai pe larg acest subiect. Cred că a venit momentul potrivit, spuse Părintele Filip. d) Metoda tămăduirii ortodoxe sau nevoinţă ortodoxă - Aşa este. A venit momentul potrivit. Am pomenit adineauri că, în general, patru factori contribuie la vindecare: dreapta credinţă, conştientizarea propriei boli, existenţa unui preottămăduitor şi adevăratul meşteşug de tămăduire, care se cheamă nevoinţă. Întrucât am vorbit deja despre primii trei factori - fireşte, fără a epuiza subiectul - ne rămâne de văzut ce înseamnă meşteşugul ortodox de tămăduire, numit şi meşteşugul cucerniciei ortodoxe sau nevoinţă. - Am o prejudecată faţă de nevoinţă, aşa cum am recunoscut mai înainte, adăugă Părintele Filip. Nu pentru că nu îi cinstesc pe Sfinţii Părinţi şi pe monahii sfinţiţi, sau fiindcă dispreţuiesc nevoinţă ortodoxă. par nu mi-e limpede ce anume este meşteşugul nevoinţei şi, îndeobşte, ce este nevoinţă. V-am fi foarte recunoscători dacă v-aţi da osteneala să vorbiţi pe larg despre acest important subiect. - Adevărat. Este un subiect vast, despre care trebuie să vorbim pe larg şi să-i acordăm o atenţie deosebită. Ştiu că se pot face multe greşeli când este vorba de nevoinţă ortodoxă. Unii oameni cred că nevoinţă ortodoxă cuprinde doar împlinirea unor porunci ale lui Hristos. Însă nevoinţă, care alcătuieşte meşteşugul ortodox de tămăduire, are o perspectivă mai largă. Întâi de toate, aş vrea să subliniez că meşteşugul ortodox se cuprinde în cele trei trepte ale vieţii duhovniceşti, care sunt curăţirea inimii, luminarea minţii şi desăvârşirea sau îndumnezeirea. - În cursul discuţiei aţi atins acest subiect, adică cele trei trepte ale vieţii duhovniceşti, de mai multe ori. Aţi arătat că tămăduirea omului se împlineşte progresiv, străbătând cele trei trepte care definesc trăsăturile sufletului tămăduit. Am multe întrebări pe care aş vrea să vi le pun, spuse Irina. Cu alte cuvinte, aş vrea să ştiu cum anume se cuprind cele trei trepte în viaţa duhovnicească. 37
Page 3 and 4: Redactor: Ileana Buculei Grafică:
Page 5 and 6: greşeli grave. De aceea pune cam p
Page 7 and 8: omului şi felul în care el trăie
Page 9 and 10: Pe când eram student la universita
Page 11 and 12: Nyssei vorbeşte şi el de mai mult
Page 13 and 14: îndumnezeit se întoarce la starea
Page 15 and 16: Părinţilor Capadocieni, persoana
Page 17 and 18: virtuţi, însă virtuţile fireşt
Page 19 and 20: sporim simţămintele religioase, c
Page 21 and 22: - Cred, spuse Athanasie, că vechea
Page 23 and 24: fel se întâmplă şi cu duhul car
Page 25 and 26: adevăratei sale identităţi o va
Page 27 and 28: Cu cât omul este mai bolnav psihic
Page 29 and 30: Oameni netămăduiţi, în curs de
Page 31 and 32: ) Conştientizarea bolii Pe locul d
Page 33 and 34: Descoperirea de la Hristos. Era pur
Page 35 and 36: îndumnezeirea - sunt legate şi id
Page 37: deosebi gândurile şi energiile. E
Page 41 and 42: am putea spune, la starea de dinain
Page 43 and 44: începutul vieţii duhovniceşti, a
Page 45 and 46: primeşte chipurile de la simţire
Page 47 and 48: păzim simţirile. Trebuie să priv
Page 49 and 50: firească spre a putea fi întoars
Page 51 and 52: încercat, iscusit în acest războ
Page 53 and 54: pricină Sfântul Ioan Gură de Aur
Page 55 and 56: împreună cu catehumenii. O altă
Page 57 and 58: - Care este invăţătura proprie S
Page 59 and 60: Dumnezeu, cunoaşterea lui Dumnezeu
Page 61 and 62: Viaţa de la Sfântul Munte ca mode
Page 63 and 64: nădejdea şi putinţa de a afla me
Page 65 and 66: Cuprins Prefaţă la ediţia englez

Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa - Tineretul Ortodox

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?