Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa - Tineretul Ortodox

îndumnezeire, adică lăuntric, ei înşişi se aflau în afara Tmpului dumnezeiesc şi omenesc al lui
Hristos. Trupul dumnezeiesc şi omenesc - obârşia slavei celei necreate, datorită unirii ipostatice - era
în afara ucenicilor. Mai târziu, în ziua Cincizecimii, ucenicii s-au făcut Trupul lui Hristos -
mădularele Bisericii lui Hristos - şi astfel au văzut slava lui Dumnezeu dinlăuntru, prin
îndumnezeire, dar şi dinlăuntrul Trupului dumnezeiesc şi omenesc. Aceasta este deosebirea între
vederea dumnezeiască a ucenicilor înainte de Cincizecime şi după Cincizecime, ceea ce învaţă şi
Sfântul Grigorie Palama.
- Ce s-a întâmplat cu Apostolul Pavel ?
- El L-a văzut pe Hristos în slava Sa, aflându-se în afara Trupului dumnezeiesc şi omenesc.
Aşa cum spune Sfântul Grigorie Teologul, Apostolul Pavel n-a putut îndura slava lui Hristos şi a fost
orbit, tocmai pentru că se afla înainte de Botez. Era o orbire mintală, dar şi trupească. De altfel,
trebuie observat că Apostolul Pavel nu era prigonitor din necinstire, ci din preamărea sa binecinstire.
El fusese învăţat că Dumnezeu este unul, că Iahve este Cel care Se descoperă pe Sine proorocilor din
Vechiul Legământ. Deci, dacă L-ar fi auzit pe Hristos spunând despre Sine că este Fiul lui
Dumnezeu şi, mai mult, „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov", nu ar fi putut
primi, din pricina cunoaşterii religioase şi teologice a vremii sale. Socotea aceasta o necinstire. Iată
de ce L-a prigonit pe Hristos şi pe creştini. Însă Hristos S-a descoperit pe Sine chiar lângă Damasc,
spunând: „Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?" (Fapte 9, 4). Apoi Apostolul Pavel a primit marea
Descoperire că Iahve din Vechiul Legământ, care se înfăţişase proorocilor, este Hristos. El L-a
identificat pe Dumnezeul cel descoperit în Vechiul Legământ cu Hristos din Noul Legământ. În
Vechiul Legământ El se descoperise fără trup, pe când în Noul Legământ S-a înfăţişat în trup.
Aceasta era marea Descoperire. Tocmai de aceea, mai târziu, Apostolul Pavel a confirmat că era
Apostol al lui Iisus Hristos şi L-a identificat pe Iahve cu Hristos în învăţătura sa. Tot în Damasc a
primit marea Descoperire că Hristos este Capul Bisericii, iar Biserica este Trupul lui Hristos. Căci,
pe când îi prigonea pe creştini, Hristos l-a întrebat „De ce mă prigoneşti ?" Deci teologia Apostolului
Pavel - anume că Biserica este blagoslovitul Trup al lui Hristos - este rezultatul acestei măreţe
experieri.
Treptele vederii dumnezeieşti
- Acum câteva zile aţi pomenit faptul că vederea dumnezeiască are mai multe trepte:
rugăciunea minţii este doar una dintre primele trepte; şi există o evoluţie continuă. Puteţi explica mai
pe larg ?
- Sfântul Grigorie Palama deosebeşte luminarea, vederea lui Dumnezeu şi contemplarea
statornică a lui Dumnezeu, care poate dura câteva ore, zile sau chiar săptămâni. Sfântul Maxim
Mărturisitorul învaţă că cunoaşterea raţiunilor existenţelor - care are loc pe treapta luminării - constă
în vederea energiei necreate şi proniatoare a lui Dumnezeu. De asemenea, mulţi Părinţi spun că
pocăinţa este însuflată de Mângâietorul. Numai prin pocăinţă ni se dă să vedem pustiirea noastră
duhovnicească, patimile, şi să începem a ne lupta cu ele. Aici aş vrea să mă refer la cele opt niveluri
ale vederii duhovniceşti, după Sfântul Petru Damaschinul*.
* Cf. Filocalia , voi. 5, Ed. IBMO, Bucureşti, 1976, pp. 71-113. (n. tr.)
Cea dintâi vedere duhovnicească este cunoaşterea necazurilor şi ispitelor vieţii acesteia.
Atunci omul îşi dă seama de binefăcătoarea prezenţă a lui Dumnezeu şi de binecuvântarea Lui în
ispite. A doua vedere duhovnicească este cunoaşterea binefacerilor lui Dumnezeu şi conştientizarea
greşelilor şi patimilor noastre. A treia vedere duhovnicească este cunoştinţa lucrurilor înfricoşate
care ne aşteaptă înainte şi după moarte. A patra vedere duhovnicească este înţelegerea vieţii lui
Hristos înainte de Patimă şi a învierii
Sale, ca şi cunoaşterea în chip real a cuvintelor şi faptelor sfinţilor şi mucenicilor. A cincea
vedere duhovnicească este cunoaşterea firii şi prefacerii lucrurilor. A şasea vedere duhovnicească
este contemplarea celor existente, cunoaşterea energiei proniatoare necreate a lui Dumnezeu care
susţine şi însufleţeşte zidirea. A şaptea vedere duhovnicească este înţelegerea îngerilor, zidirea
inteligibilă (noita ktismata) a lui Dumnezeu. În sfârşit, a opta vedere duhovnicească este vederea lui
56