Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa - Tineretul Ortodox

împreună cu catehumenii. O altă categorie de pocăiţi puteau rămâne în biserică până la sfârşitul
dumnezeieştii Liturghii, însă fără a primi Sfânta împărtăşanie. Prin urmare, este limpede că Sfânta
împărtăşanie nu e un simplu act, ci presupune o întreagă metodă de nevoinţă. Dumnezeiasca
împărtăşanie îl ajută pe om după starea sa duhovnicească: îl curăţeşte când încearcă să se curăţeas-că,
îl întăreşte să rămână pe treapta luminării şi îi sporeşte sau îi păstrează vederea lui Dumnezeu, când
se află pe treapta îndumnezeirii. În orice caz, ca să ne întoarcem la subiectul care ne preocupă aici,
rugăciunea minţii, care este unul din primele niveluri ale vederii lui Dumnezeu, aduce întâia
cunoaştere a lui Dumnezeu.
4. Cunoaşterea lui Dumnezeu
- Aţi vorbit despre cunoaşterea lui Dumnezeu. Profit de acest prilej pentru a pune o întrebare,
interveni Athanasie. Ni s-a spus încă de când eram mici că a-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a
studia şi a învăţa despre Dumnezeu: cu cât studiem mai multe cărţi, cu atât dobândim mai multă
cunoaştere a lui Dumnezeu. Ce părere aveţi?
Cunoaştere firească şi duhovnicească
- Am spus deja la începutul convorbirii că există două feluri de credinţă: credinţă din auzire şi
credinţă din vedere. Aceasta presupune şi două tipuri de cunoaştere: cunoaşterea firească, ce începe
prin studiere, contemplarea firii, felurite semne şi minuni, şi prin primirea Descoperirii făcute
sfinţilor. Mai există apoi cunoaşterea duhovnicească, ce se naşte din părtăşia cu Dumnezeu. Prima
cunoaştere naşte credinţa, a doua se naşte din credinţă, din credinţa întemeiată pe vedere
dumnezeiască. Când spunem că rugăciunea ne dăruieşte cunoaşterea lui Dumnezeu, înţelegem,
desigur, cunoaşterea duhovnicească - roadă a vederii dumnezeieşti. Când omul ajunge la luminarea
minţii, în inima sa ţâşnind neîncetata rugăciune a minţii, el dobândeşte cunoaşterea lui Dumnezeu,
care este păr-tăşie şi unire cu El. Cunoaşterea care precede credinţa este un lucru, iar cunoaşterea
născută din credinţă este altul, ne învaţă Sfântul Isaac Sirul. Prima se cheamă cunoaştere firească, cea
din urmă se cheamă duhovnicească.
- Îmi amintesc, spuse Părintele Filip, că în cartea dumneavoastră, Psihoterapia ortodoxă,
există un întreg capitol în care analizaţi cunoaşterea lui Dumnezeu în învăţătura Sfântului Isaac Sirul
şi a Sfântului Grigorie Palama. Aţi putea, vă rog, să pomeniţi aici câteva păreri mai deosebite ale
celor doi Părinţi despre acest subiect vital ?
- Într-adevăr, în cartea mea există un capitol intitulat Gnoseologie ortodoxă, pe care l-am
aşezat la sfârşit, deoarece cred că omul dobândeşte cunoaşterea lui Dumnezeu pe măsura tămăduirii
sale şi a stării sale duhovniceşti. Un începător în ale vieţii duhovniceşti experiază diferit cunoaşterea
lui Dumnezeu faţă de cineva care este la mijlocul căii sale duhovniceşti sau faţă de cel care este
înaintat duhovniceşte. Deci cunoaşterea de Dumnezeu, dobândită de cineva, corespunde stării sale
duhovniceşti. Vom spune întâi câteva lucruri despre învăţătura Sfântului Isaac Sirul şi apoi despre
cea a Sfântului Grigorie Palama.
Cele trei feluri de cunoaştere, după Sfântul Isaac Sirul
Sfântul Isaac Sirul învaţă că există trei feluri de cunoaştere, corespunzând împărţirii în trup,
suflet şi duh. Fireşte, nu este vorba de aşa-numita tripartiţie a omului, fiindcă duhul nu este o energie
anume a omului, ci este Duhul Sfânt. La fel cum sufletul este viaţa trupului, la fel şi Duhul Sfânt este
viaţa sufletului. Deci există o cunoaştere trupească, o cunoaştere sufletească şi o cunoaştere
duhovnicească.
Cunoaşterea trupească este strâns legată de studierea înţelepciunii şi cunoaşterii omeneşti,
de dorinţele trupeşti, de satisfacerea patimilor iubirii de desfătare, lăcomiei şi iubirii de slavă. Este
cunoaştere omenească, deoarece se ocupă cu inventarea şi cultivarea artelor, ştiinţelor şi învăţăturii.
Este cunoaşterea care caracterizează întregul nostru învăţământ. Sfântul Isaac arată că cultivarea
53