Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa - Tineretul Ortodox
Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa - Tineretul Ortodox
Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa - Tineretul Ortodox
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
se dezvoltă patimile părţii irascibile a <strong>sufletului</strong>, adică lăcomia, care este obârşia tuturor păcatelor<br />
trupeşti.<br />
- Ne putem vedea limpede patimile ? Este po<strong>si</strong>bil să ne dăm seama de care patimi suntem<br />
stăpâniţi ?<br />
- Este destul de greu. Unele patimi, precum mânia, sunt uşor de aflat. Însă sunt şi patimi care<br />
nu sunt uşor de descoperit, deoarece sunt acoperite de aparente virtuţi. De pildă, patima iubirii de<br />
desfătare poate fi ascunsă de o părută înfăţişare a dragostei. Pret<strong>in</strong>dem că iubim cu adevărat pe<br />
c<strong>in</strong>eva, însă sub această părută dragoste se poate ascunde o patimă îngrozitoare. De multe ori lăcomia<br />
zace îndărătul virtuţii râvnei, iar trufia se ascunde îndărătul tăcerii. De aceea este nevoie de un<br />
duhovnic cu discernământ şi încercat, spre a putea deosebi patimile noastre, astfel încât să putem<br />
lupta împotriva lor şi să ne străduim întru v<strong>in</strong>decare.<br />
- Tocmai aici ajungem la un punct <strong>in</strong>teresant, spuse Păr<strong>in</strong>tele Filip. Căci, aşa cum bolnavului<br />
nu îi este de ajuns să-şi cunoască boala, ci trebuie să purceadă la tămăduirea ei, acelaşi lucru este<br />
valabil şi pentru patimi - atât cele trupeşti, cât şi cele sufleteşti. Am dori deci să ne descrieţi<br />
meşteşugul tămădurii lor.<br />
- Lupta cu patimile este grea şi primejdioasă, tocmai pentru că ele sunt împletite cu virtuţi şi<br />
ţ<strong>in</strong> de vârsta omului şi de felul său de trai. Aşadar, prezentarea subiectului într-o convorbire nu este<br />
un lucru uşor. Totuşi pot arăta câteva pr<strong>in</strong>cipii generale de v<strong>in</strong>decare, însă este necesar să subl<strong>in</strong>iez<br />
că avem trebu<strong>in</strong>ţă de un preot-tămăduitor care să ne tămăduiască de stările demonice ale patimilor.<br />
a) Un pr<strong>in</strong>cipiu general spune că tămăduirea nu înseamnă elim<strong>in</strong>area patimilor, ci<br />
preschimbarea lor. Întrucât patimile sunt mişcarea energiilor <strong>sufletului</strong> împotriva firii, ele trebuie<br />
făcute să se mişte potrivit cu firea. Dumnezeu ne-a dat dragostea ca să-L dorim pe El, însă noi am<br />
întors-o spre cele zidite. Acum trebuie s-o preschimbăm, trebuie s-o întoarcem d<strong>in</strong> nou către<br />
Dumnezeu. Ea trebuie să se facă „patimă despă-timită". Acelaşi lucru trebuie făcut cu toate patimile.<br />
b) Reorientarea energiilor <strong>sufletului</strong> se lucrează pr<strong>in</strong> energia lui Dumnezeu, dar şi cu<br />
împreună-lucrarea omului. Nici Dumnezeu <strong>si</strong>ngur nu poate ajuta, nici omul <strong>si</strong>ngur nu o poate săvârşi.<br />
c) Primim puterea şi harul lui Dumnezeu pr<strong>in</strong> rugăciune şi, mai ales, pr<strong>in</strong> ta<strong>in</strong>a spovedaniei.<br />
Dăm mare însemnătate şi întâietate acestui lucru. Ştim d<strong>in</strong> experienţa personală că spovedania - mai<br />
ales spovedania curată - îl uşurează pe om. Dacă învăţăm să ne deschidem lui Dumnezeu, scăpăm de<br />
multe probleme care sunt urmarea izolării lăuntrice a <strong>sufletului</strong>. Spovedania, ca parte a pocă<strong>in</strong>ţei,<br />
este încetarea monologului cu <strong>si</strong>ne şi deschiderea dialogului cu Dumnezeul Cel Viu.<br />
d) Trebuie luptat împotriva patimii care ne asupreşte cel mai mult, călăuziţi fi<strong>in</strong>d de păr<strong>in</strong>tele<br />
duhovnicesc. Fiecare om are o patimă mai puternică decât celelalte, care-l ţ<strong>in</strong>e legat de pământ şi nul<br />
lasă să se deschidă lui Dumnezeu. Ne dăm multă osteneală să luptăm împotriva acelei patimi, care<br />
poate fi maica celorlalte. Deci când luptăm cu acea patimă, le tămăduim şi pe celelalte.<br />
e) Nu trebuie să ne hrănim patimile. Când suntem conştienţi de o patimă, încercăm să o<br />
lip<strong>si</strong>m de tot ce o întăreşte. Astfel, încet dar <strong>si</strong>gur, se ofileşte şi moare. Păr<strong>in</strong>ţii spun că, dacă avem o<br />
fiară sălbatică în cuşcă şi nu o hrănim în fiecare zi, ea se îmbolnăveşte şi moare. Aşa facem şi cu<br />
patimile. Încercăm să nu le hrănim, adică oprim gândurile şi pric<strong>in</strong>ile care le aţâţă.<br />
f) La început ne luptăm să curmăm patimile lucrătoare. Când spunem patimi lucrătoare<br />
înţelegem acele patimi care încearcă să se vădească în afară. De pildă, c<strong>in</strong>eva este stăpânit de patima<br />
mâniei. Mai întâi, când <strong>si</strong>mte mânie, încearcă să nu o vădească şi face aceasta o bucată de vreme.<br />
Chiar şi acest fapt este o treaptă a despătimirii; iar când reuşeşte, încearcă să nu mai <strong>si</strong>mtă mânia nici<br />
în <strong>in</strong>ima sa. În cont<strong>in</strong>uare, urmăreşte s-o preschimbe în urare a păcatului, dar şi în dragoste adevărată,<br />
nepătimaşă, faţă de oamenii care îl amărăsc.<br />
g) Cultivăm virtuţile corespunzătoare. Luptăm împotriva mândriei atunci când încercăm să<br />
trăim în smerenie.<br />
h) În învăţătura patristică există îndrumări anume de luptă împotriva fiecărei patimi. Totuşi<br />
aceeaşi patimă are trebu<strong>in</strong>ţă de un tratament diferit la fiecare persoană. Doi oameni au patima<br />
mâniei; unul se poate tămădui pr<strong>in</strong> i<strong>si</strong>hie, celălalt pr<strong>in</strong> ascultare. D<strong>in</strong> această pric<strong>in</strong>ă, acelaşi sfat,<br />
aplicat aceleiaşi patimi, poate fi leac unuia şi otravă altuia. Deci este nevoie de un tămăduitor<br />
48