Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa - Tineretul Ortodox
Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa - Tineretul Ortodox
Boala si tamaduirea sufletului in traditia ortodoxa - Tineretul Ortodox
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
încercat, iscu<strong>si</strong>t în acest război şi lum<strong>in</strong>at de Dumnezeu, spre a da, de fiecare dată, leacul potrivit<br />
fiecărui om în parte.<br />
Nu vă voi obo<strong>si</strong> mai mult cu acest subiect. În orice caz, trebuie să spun că atunci când c<strong>in</strong>eva<br />
se luptă cu patimile, ajutat de energia lui Dumnezeu, de îndrumarea duhovnicului, de viaţa<br />
sacramentală a Bisericii şi de propria viaţă de nevo<strong>in</strong>ţă, el reuşeşte să le preschimbe, ajungând la<br />
nepătimirea cea după Dumnezeu.<br />
Nepătimirea<br />
- Nepătimirea ar fi deci omorârea părţii pătimi-toare a <strong>sufletului</strong> ? - întrebă Athana<strong>si</strong>e.<br />
Această părere este susţ<strong>in</strong>ută de filozofii stoici, ca şi de multe religii orientale contemporane. Cum<br />
def<strong>in</strong>eşte <strong>Ortodox</strong>ia nepătimirea ?<br />
- D<strong>in</strong> cele spuse îna<strong>in</strong>te este vădit că, după învăţătura ortodoxă, nepătimirea nu înseamnă<br />
omorârea aspectului pătimaş al <strong>sufletului</strong>, cum învaţă filozofii stoici, ci preschimbarea puterilor<br />
<strong>sufletului</strong>. Astfel, nepătimirea nu este o stare negativă, ci în primul rând una pozitivă. Este<br />
întoarcerea puterilor <strong>sufletului</strong> spre Dumnezeu şi umplerea omului de harul lui Dumnezeu.<br />
Nepătimirea nu este nicidecum ceva static, ci o evoluţie d<strong>in</strong>amică. Păr<strong>in</strong>ţii vorbesc de mai multe trepte<br />
ale nepătimirii. Sfântul Maxim Mărturi<strong>si</strong>torul vorbeşte de patru trepte. Întâia nepătimire este cea<br />
începătoare, adică oprirea de la lucrarea patimii. În această stare, omul se fereşte să făptuiască<br />
luându-se după pornirile <strong>sufletului</strong>. A doua nepătimire, care se întâlneşte la oamenii virtuoşi, este<br />
scoaterea gândurilor pătimaşe d<strong>in</strong> m<strong>in</strong>te. A treia nepătimire se vădeşte la oamenii îndumnezeiţi, a<br />
căror dor<strong>in</strong>ţă rămâne cu totul nemişcătoare spre patimi. A patra nepătimire este a celor desăvârşiţi.<br />
Ea este depl<strong>in</strong>a curăţire, chiar şi de închipuire. Această ultimă treaptă este a teologilor, cei care au<br />
ajuns la părtăşia cu Dumnezeu şi deci au fost izbăviţi chiar şi de închipuire. Însă vorb<strong>in</strong>d despre<br />
nepătimire, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că există adevărată nepătimire şi falsă nepătimire.<br />
Adevărata nepătimire este atunci când omul se umple de harul lui Dumnezeu şi se face templu al<br />
Duhului Sfânt. Falsa nepătimire este o meşteşugire a diavolului spre a-l face pe om să se socotească<br />
nepătimitor, atacându-l apoi întru depl<strong>in</strong>a sa pierzanie duhovnicească. Doar adevărata dragoste poate<br />
deosebi între adevărata şi falsa nepătimire. Şi, fireşte, dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, care<br />
dezvăluie preschimbarea patimilor, este semn că omul s-a făcut templul Duhului Sfânt. Atunci<br />
lucrează în el rugăciunea neîncetată.<br />
Viaţa sacramentală şi ascetică<br />
- Vorbiţi adesea despre rugăciune, mai ales de aşa-numita rugăciune a m<strong>in</strong>ţii, spuse Va<strong>si</strong>le.<br />
Nu-mi pot ascunde necontenita uimire. Cu riscul de a deveni obo<strong>si</strong>tor, nu pot să nu vă întreb ce este,<br />
de fapt, rugăciunea m<strong>in</strong>ţii.<br />
- Nu sunteţi obo<strong>si</strong>tor. Nu-mi pric<strong>in</strong>uiţi nici un fel de osteneală, căci ne daţi prilejul să<br />
analizăm mai amănunţit unele subiecte ale vieţii duhovniceşti, care sunt cu totul vitale. Ceea ce mă<br />
mâhneşte este faptul că daţi glas unei anume mentalităţi a multor oameni care, pot spune, alcătuiesc<br />
un fel de şcoală. Cu alte cuv<strong>in</strong>te, unii oameni, aparent buni creşt<strong>in</strong>i, cred că o viaţă morală şi<br />
participarea la Ta<strong>in</strong>ele Bisericii sunt de ajuns, tăgădu<strong>in</strong>d cu totul întreaga viaţă i<strong>si</strong>hastă a Bisericii. Şi,<br />
fireşte, când spunem că un om nu are cugetul Bisericii, nu înţelegem faptul că nu se supune păstorilor<br />
Bisericii - căci în aparenţă o face - ci înţelegem că nu primeşte întreaga învăţătură a Bisericii.<br />
Biserica <strong>Ortodox</strong>ă se cheamă sobornicească sau universală, fi<strong>in</strong>dcă are întregul adevăr despre<br />
meşteşugul tămăduirii omului. Când tăgăduim un aspect al acestei predanii, nu avem cugetul<br />
Bisericii, chiar dacă suntem preoţi şi păstori ai poporului lui Dumnezeu.<br />
- Altfel spus, tăgăduiţi faptul că Ta<strong>in</strong>ele Bisericii îl îndumnezeiesc pe om, mai ales Ta<strong>in</strong>a<br />
Sf<strong>in</strong>tei Euharistii, care este Ta<strong>in</strong>a fundamentală a Bisericii ? Tăgăduiţi faptul că oamenii care iau<br />
parte la aceste Ta<strong>in</strong>e, şi mai ales la dumnezeiasca Euharistie, şi se împărtăşesc cu Trupul şi Sângele<br />
lui Hristos sunt îndumnezeiţi ?<br />
49