Prof. dr. Grigore Tinica dr. Ounounou Wa Ngobila

Se pare că tratamentul postoperator chimio-radiant este în avantaj faţă de
iradierea solitară (Holmes) [21].
Stadiul III
Prognosticul tardiv în stadiul lila este în relaţie strânsă cu metastazarea
ganglionilor mediastinali, cu numărul ganglionilor şi cu nivelul staţiei
ganglionare prinse.
Prezenţa metastazalor N2, în T3 perete toracic, reduce supravieţuirea la 5
ani la 20% (Martini) [36].
Pe de altă parte, absenţa metastazelor în ganglionii mediastinali permite o
supravieţuire de 39% în T3N0M0 (American Joinî Corrmiiîîee on Cancer şi
Union Internationale Contre le Cancer - 1997), fapt ce a dus la reîncadrarea
stadială a acestei categorii din stadiul EHa în stadiul 11b.
în tumorile ce prind peretele toracic, iradiate preoperator, supravieţuirea
nu este ameliorată. Iradierea postoperatorie, deşi se recomandă în rezecţia
incompletă şi prezenţa N2, are o eficienţă relativă la distanţă, dar scade rata
recidivei locale.
în sindromul Pancoast-Tobias prognosticul este rezervat în caz de
prezenţă a metastazelor Ni sau N2, în caz de rezecţie incompletă sau în caz de
rezecţie pulmonară atipică (Dartavelle, 1995) [6].
Protocolul de tratament radiant în sandwich (iradiere preoperatorie +
operaţie + iradiere postoperatorie) oferă şanse de supravieţuire suplimentare:
56% la 5 ani [15, 53].
T3 carenă operat prin pneumonectomie are o rată de supravieţuire la 5 ani
de 36%. în aceeaşi topografie pentru care s-au practicat de către Faber (1984),
101 rezecţii bronho-anastomoze (lobectomii superioare) supravieţuirea la 5 ani a
fost de 30% iar la 10 ani de 22% [12].
Invadarea mediastinului (T3 mediastin) în 225 de cazuri publicate de către
Burt - 1987 [3] a relevat supravieţuiri diferite în funcţie de metodele terapeutice.
Astfel, un procent de 9 s-a întâlnit după rezecţia chirurgicală completă, pe când
în rezecţia incompletă asociată cu implantare de izotopi şi iradiere
postoperatorie, paradoxal, s-a atins o cotă de supravieţuire la 5 ani de 22%.
Niciun bolnav nu a trăit mai mult de 5 ani după rezecţia parţială neasociată cu
brahiterapie, cât şi după implantare de izotopi în absenţa rezecţiei tumorale.
Prezenţa metastazelor în ganglionii mediaş-tinali N2 influenţează
semnificativ rata de supravieţuire postoperatorie. S-a constatat că mărimea N2
este relativă ca factor de prognostic, neexistând o diferenţă semnificativă între
ganglionii mai mici sau mai mari de 2 cm (Martini, 1987) [32].
Este foarte important numărul de ganglioni metastazaţi. Astfel,
metastazarea ganglionară singulară are o supravieţuire la 5 ani de 34,8% iar mai
mulţi ganglioni afectaţi de 9,4% (Wattanabe, 1991 [66]). Martini, 1987 [32]
consideră staţiile ganglionare: paratraheală (2), subcarinală (7) şi subaortică (5)
ca având un prognostic mai bun în caz de însămânţare secundară. Pe de altă
123