Prof. dr. Grigore Tinica dr. Ounounou Wa Ngobila

- Sindromul Claude Bernard-Horner;
- Sindromul Pancoast -Tobias;
- Disfagia(l%);
- Colecţii pleurale recidivante (10%);
- Paralizia diafragmatică prin invazia ner-vului frenic ipsilateral (rar
simptomatică).
Simptome şi semne extratoracice nemetastatice (sindroame
paraneoplazice)
- Endocrine: hipercalcemie, sindrom Cushing, sindrom carcinoid,
ginecomastie, hiper-secreţie de STH sau ADH, hipoglicemie, hipertiroidism,
hipercalcitonemie, hiperse-creţie de prolactina, FSH, LH;
- Neurologice: encefalopatie, degenerare cerebelară subacută,
neuropatie periferică, polimiozită, sindrom Lambert-Eaton, leu-coencefalopatie
multifocală progresivă, nevrită optică;
- Scheletice: degete hipocratice, osteoartro» patia hipertrofică
pulmonară;
- Hematologice: anemia, reacţii ieucemoide, trombocitoza,
trombocitopenia, eozinofilia, anemia aplastică, leucoeritroblastoza, CID;
« Cutanate şi musculare: hiperkeratoza, dermatomiozita, Acanthosis
nigricans, hiperpigmentarea, Eriîema gyratum repens, hipertricoza, lanunginosa
câştigată;
- Alte: sindrom nefrotic, hipouricemie, secreţia de peptid intestinal
vasoactiv cu diaree, hiperamilazemia, anorexia cu caşexie.
Principalele caracteristici ale sindroamelor paraneoplazice mai frecvent
menţionate în literatură sunt redate în tabelul 6.9.
Simptome şi semne extratoracice metastatiee
- Neurologice (3-6%): hemiplegia, tulburări de personalitate,
confuzia, tulburări de vorbire, defecte de vedere, durere;
- Osoase: durerea osoasă şi fractura pato¬logică (1-2%);
- Abdominale: icter, ascită, palparea unei tumori abdominale;
- Alte: palparea formaţiunilor metastatiee la distanţă (gât, muşchi,
subcutan).
Semne şi simptome generale nespecifice
- Scăderea greutăţii corporale (1/3 din pacienţi);
- Astenie;
- Anorexie,
Simptomele şi semnele menţionate trebuie bine încadrate. Modul lor de
apariţie, durata de timp de când sunt prezente permit clinicianului aprecierea
severităţii procesului tumoral. în prezent încă se utilizează pe scară largă
clasificarea funcţională a lui Kamofsky şi Burchenal (1949), atât ca factor în
selecţia terapiei, cât şi ca ghid prognostic (tabelul 6.10).
81