Prof. dr. Grigore Tinica dr. Ounounou Wa Ngobila

Ganglionii santinelă mediastinali sunt relativ constanţi ca loc de
metastazare a NSCLC sub 3 cm.
După Naruke (2000) şi Asamura (1996) citaţi de T. Shields, topografia
mediastinală a gangli¬onilor santinelă este:
• lobul superior drept - gg. paratraheali inferiori şi paratraheali
superiori;
• lobul mediu - gg. paratraheali şi subca-renali;
• lobul inferior drept - gg. subcarenali;
• lob superior stâng - gg. subaortici şi paraaortici;
• lob inferior stâng - gg. subcarenali.
Yoshimasu în 2005, a definit câte 3 ganglioni santinelă pentru fiecare lob
[72], după cum urmează:
• lobul superior drept - gg. paratraheali superiori, pretraheali sau
paratraheali inferiori;
• lobul inferior drept - gg. pretraheali, sub¬carenali sau
paraesofagieni;
• lobul superior stâng - gg. paratraheali inferiori, subaortici sau
subcarenali;
• lobul inferior stâng - gg. paratraheli inferiori, subcarenali sau
paraesofagieni.
Micrometastazele oculte ganglionare nu pot fi puse în evidenţă prin
tehnicile clasice de examinare histopatologică. Sunt necesare tehnici speciale
genetice sau imunohistochimice pentru depistarea micrometastazăril Procentul
de micro-metastaze în stadiul I ajunge la 24,3%, mai frecvent în adenocarcinom
decât în carcinomul epidermoid (Ohta, 2001 - citat de T. Shields). Diferenţa de
micrometastaze sunt găsite, chiar în substadii (std. IA - 19,4% micrometastaze,
iar în std. IB - 37,7% micrometastaze), cât şi de supravieţuirea la 5 ani (52,4% -
micrometastaze, 78,7% - fără micrometastaze) (Osaki, 2002 -citat de T.
Shields).
Diseminarea hematogenă
Se produce datorită invaziei ramurilor venoase pulmonare de către
carcinom, uneori extensia tumorală ajungând până în atriui stâng. Artera
pulmonară este frecvent invadată. Invazia acestor vase mari constituie un factor
de prognostic întunecat.
Mărimea leziunii ca şi tipul histologic influenţează incidenţa iniţială a
metastazării la distanţă. Metastazarea hematogenă este foarte rară în tumori sub
1 cm şi apare în 4-5% în leziuni între 1-3 cm (Ishida, 1990) [22].
Sediile cele mai frecvente ale metastazării sunt: creierul, ficatul, sistemul
osos, suprarenalele. Mai rar se constată determinări secundare în rinichi,
pancreas, piele şi alte organe, inclusiv cord. Metastazele cerebrale sunt prezente
la 11% din pacienţii asimptomatici şi la 33% din cei cu simptome şi semne la
nivelul SNC şi apar cel mai frecvent în carcinomul macrocelular şi în
adenocarcinom.
79