Prof. dr. Grigore Tinica dr. Ounounou Wa Ngobila

Valoarea bronhoscopiei poate fi augmentată de anumite proceduri care-i
cresc eficienţa cum ar fi biopsia transbronşică ghidată fluoroscopic, puncţia
aspiratorie transbronşică, citologia lavajului bronşic în teritoriul unui NPS a
cărui topografie a fost precizată radiologie, mai ales că toate aceste manevre se
efectuează la un pacient în ambulator, riscul de sângerare, sau de apariţie a unui
pneumotorax, fiind redus.
Trebuie menţionat faptul că nodulii cu diametrul sub 2 cm, situaţi în
treimea distală a câmpului pulmonar sunt dificil de abordat, necesitând alte
metode exploratorii pe care le vom expune în continuare.
Puncţia - biopsie transparietală
Puncţia-biopsie transparietală sau transtoracică, este una dintre metodele
miniminvazive de mare valoare diagnostica în ceea ce priveşte explorarea NPS
situat în imediata vecinătate a peretelui toracic. Ea trebuie ghidată fie
fluoroscopic fie computer tomografie. Odată cu progresele făcute de imagistică,
realizarea unor ace de puncţie de înaltă eficienţă, acumularea experienţei în
diag¬nosticul citologic cât şi a tehnicii de puncţie per se, s-a ajuns la reducerea
la maximum a riscurilor şi a acurateţei diagnosticului de 95-100% chiar şi în
cazul nodulilor de mici dimensiuni [14,29,17].
Computer tomografia este esenţială în planifi-carea puncţiei, apreciind
topografia noduMui şi a structurilor adiacente (vase mari, cord etc.%
contribuind astfel la eficienţa manevrei cât şi la îndepărtarea riscurilor (cazul 9).
Cazul 9
Bolnavul G.N., 51 ani, mare fumător, descoperă un NPS solid cu
diametrul maxim de 2,5 cm, localizat subpleurai, cu infiltraţie şi retracţie
pieurală de vecinătate, cu semnul convergenţei vaselor, cu margini rotunjite,
lobulate, cu contururi infiitrative, cu bronhogramă aerică periferică, cu bronşii
stenozate.
Aspectui este practic diagnostic pentru o tumoră malignă, probabil
adenocarcinorn, dar pacientul refuzând intervenţia chirurgicală, pentru a-1
convinge, se recurge la puncţie biopsie cu ac rin atraumatic tip Franseen care
recoltează un fragment tumora! de adenocarcinorn.
Cele mai frecvente complicaţii ale acestei metode sunt pneumotoraxul,
hemoragia, embolia gazoasă şi diseminarea neoplazică pe traiectul acului de
puncţie. Incidenţa pneumotoraxului este de 15-30%, dar numai jumătate dintre
aceşti pacienţi necesită drenaj prin pleurotomie minimă. Factorii care determină
apariţia acestuia sunt: emfizemul pulmonar, nodulii de mici dimensiuni situaţi la
distanţă de peretele toracic precum şi puncţiile repetate. Hemoptizia apare în
circa 5% dintre cazuri şi nu necesită vreun tratament special [24]. Hemoragii
importante pot apare prin puncţia accidentală a pachetului vascular intercostal,
mamar intern sau a vaselor mari din mediastin. Aceste accidente necesită
toracoţomie 6u hemog-taza definitivă.
13