Raport asupra implementarii Programului de invatare ... - ANPCDEFP

”Ca absolventă a facultății de
Teatru și Televiziune, secția
Cinematografie, Fotografie,
Media din Cluj-Napoca, sunt
în permanentă căutare de noi
direcții, oameni, locuri care
să-mi stimuleze gândirea
creativă. Sunt un om al
întâlnirilor, al zborurilor, al
frumosului și al artei.”
Paula Oneț
Dulce Românie
Student ERASMUS
Încep această scrisoare prin a-ţi spune „te iubesc” iar faptul că am ales să studiez în alte ţări a fost mai
mult o iniţiativă de a mă îndepărta puţin de tine, de rădăcini, de a ieşi din propria colivie. Să-ţi povestesc
puţin de clipele în care am stat despărţite, când ne-am înstrăinat pentru o vreme...
Atunci când faci un film, vorbeşti despre lucrurile pe care le înţelegi însă nu poţi să înţelegi ceva cu
adevărat decât dacă te cunoşti întâi pe tine şi începi să iubeşti lucrurile care te înconjoară. Aceasta este o
vorbă înţeleaptă pe care au spus-o alţii cu mult timp în urmă şi eu am luat-o ca atare. Cum poţi face asta
mai bine decât lărgindu-ţi orizonturile spre alte meleaguri? Am început în Seul, Coreea de Sud şi am
continuat în Turcia prin mobilitatea Erasmus. Experienţa de a studia în culturi diferite, m-a ajutat să trec
uneori de prejudecăţi şi clişee de care nu eram poate conştientă. Încet mi-am creat un stil de viaţă
independent şi am ajuns să cunosc oameni foarte diferiţi, din toate colţurile lumii. În plus, pentru mine
filmul e asemenea unei călătorii, oamenii pe care îi cunoşti şi cei cu care ajungi să lucrezi te schimbă în
permanenţă. Un exemplu în acest sens a fost proiectul din cadrul cursului de fotografie al Universităţii
Anadolu, unde aveam de făcut o serie de portrete pentru portofoliul de examen, tema fiind la liberă
alegere. Cultura turcească (mai ales partea socială a acesteia) m-a fascinat în întregime şi m-a stimulat
să-i cercetez orizonturile. Astfel, sub pretextul unui proiect foto intitulat ”4 Generation Women”, am
ajuns să îmi petrec duminicile de iarnă documentând în imagini stilul de viaţă a patru generaţii de femei
care aparţineau unei singure familii şi locuiau sub acelaşi acoperiş, la diferite etaje. Una dintre cele mai
mari provocări pe durata şederii mele în Turcia a fost găsirea acestei familii, un efort ce mi-a scos în cale
mulţi oameni deosebiţi care mi-au devenit prieteni. Timp de trei luni, duminicile erau zile în care această
familie mi se deschidea prin naturaleţea vieţilor lor modeste, fascinaţi fiind de prezenţa mea şi eu de a
lor. Rezultatul acestei experienţe a fost o expoziţie foto în cadrul universităţii şi dobândirea unei familii
turceşti în sânul căreia mă voi întoarce de fiecare dată când voi avea ocazia. Domnul Prof. Dr.
Levend Kılıç a fost atât de încântat de pasiunea şi abilitatea mea de a înţelege practica socială a
fotografiei, încât mi-a scris diverse scrisori de recomandare pentru workshop-urile şi concursurile la care
am aplicat ulterior şi m-a luat alături de el în cadrul unui atelier de fotografie intitulat ”PINHOLE
Photography Workshop” pe care l-a dezvoltat în România în primăvara acestui an. Şi această iniţiativă s-
a finalizat cu o expoziţie, de data aceasta în cadrul Facultăţii de Teatru şi Televiziune din Cluj-Napoca.
Dragă Românie, să ştii că fiecare ţară are plusurile şi minusurile ei, nicăieri nu pot spune că e ,,mai bine”.
Important este să extragi infomaţii de la profesorii buni pe care îi întâlneşti şi să foloşeşti şcoala ca un mijoc de
a-ţi explora partea creativă în tot ceea ce faci. Am ales două destinaţii foarte diferite pentru a studia, iar această
dublă perspectivă m-a ajutat mult în continua căutare a propriei viziuni despre viaţă. Pe de altă parte, trebuie să
îţi mărturisesc că am avut intenţia de a-mi prelungi perioada de şedere din cadrul mobilităţii Erasmus şi nu am
făcut-o doar pentru că subiectul proiectului meu de licenţă trebuia dezvoltat pe tărâmul tău (al nostru)
românesc. Înregistrând pe Skype, împreună cu Manuela Borza - colega mea de facultate, reacţiile familiilor
noastre la intenţia noastră de a mai sta un semestru în Turcia, a luat contur filmul documentar „Connection
Lost”, ce a primit ulterior premiul „Pensula de Aur” în cadrul competiţiei locale a Festivalului Internaţional de
Film Transilvania (TIFF 2012) şi a intrat în selecţia oficială a Bestivalului Internaţional de Film Experimental
Bucureşti (BIEFF 2012). Şi asta ca să vezi cum viaţa bate filmul…
După finalizarea programului Erasmus, m-am întors din Turcia cu forţe noi şi am început să lucrez la
filmul meu de licenţă, un film documentar ce adună poveşti ale oamenilor care se confruntă cu propria
fotografie de pe piatra de mormânt, fiind încă în viaţă (trailer-ul filmului se poate vedea accesând
următorul link https://vimeo.com/40771851 ). În urma experienţei din Turcia şi Coreea am înţeles cât de
important este să fi deschis să primeşti feedback din perspectivă multiculturală iar de aceea am aplicat cu
proiectul filmul meu de licenţă „după FEL şi CHIP” pentru platforme internaţionale de dezvoltare şi
212